Scriam in numarul trecut, in prima parte a articolului dedicat Catalinei Buzoianu, ca una dintre caracteristicile spectacolelor ei este aceea ca includ, ironic postmodern, un dublu al regizorului pe scena, in persoana unui actor care tine „fraiele" jocului, ca o replica a creatorului ramas in umbra. E ceea ce au in comun alte doua spectacole dintre cele mai noi creatii ale cunoscutei regizoare: Ioana si focul de Matei Visniec la Teatrul Mic, respectiv Cand noi, mortii, vom invia de Ibsen, la Nationalul din Cluj.
Cand noi, mortii, vom invia
In spectacolul cu piesa lui Ibsen, jocul pe care dublul regizoral (Paul Basarab) il conduce este jocul pacientilor din sanatoriul in care are loc actiunea. Este un joc inventat de regizoare, care se foloseste de pretextul prezentei acestei categorii speciale – bolnavii psihici – pentru a impinge spectacolul intr-o zona guvernata de imprevizibil, obtinand in acelasi timp tablouri foarte plastice, cu grupul de pacienti executand
Citeste tot pe
Ziarul de duminică