editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Arta conversatiei de dupa cina de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Pe la mijlocul secolului XX, un domn scriitor s-a apucat sa invete limba engleza. Pe parcursul studiului a inceput sa aiba din ce in ce mai mult senzatia ca nu invata de fapt engleza, ci ca tavanul e sus si podeaua e jos, ca saptamana are sapte zile, ca satul e mai linistit decat marele oras.
  Doamna Smith, unul din personajele manualului de engleza, isi informa sotul ca au copii, ca au niste prieteni pe care ii cheama Martin, ca iau cina in fiecare seara s.a.m.d. Aceste banale afirmatii au ajuns sa compuna una din cele mai cunoscute piese de teatru care s-a scris vreodata: "Cantareata cheala". Culmea e ca domnul scriitor cu pricina, Eugène Ionesco (sau Eugen Ionescu), ura teatrul si tot ce avea legatura cu acesta i se parea profund fals. Dar pornind cu repunerea in pagina a unor conversatii stupide din manualul de "Engleza fara profesor", domnul a ajuns unul din cei mai mari dramaturgi ai lumii.
  In anul in care se implinesc 100 de ani de la nasterea autorului, Festivalul National
  Citeste tot pe România Liberă
• Cîntăreaţa rock’n-roll de Oltița Cântec sursa: Observator Cultural
  La Teatrul German de Stat din Timişoara, Alexandru Dabija a pus în scenă o Cîntăreaţă cheală plasată istoric în chiar anii în care a fost scrisă, în perioada rockului clasic, într-o versiune de-acum retro a disoluţiei limbajului. Decorul utilizează frontalitatea unui interior cu cromatică fauvistă (frigider galben, fotolii oranj), compus din bucătărie, living şi baie, cadru în care doamna Smith turuie vrute şi nevrute, soţul ei citeşte ziarul, Mary cîntăreşte cartofii, face pop-corn la microunde, domnul şi doamna Martin sosesc, descoperă că sînt soţ şi soţie, sporovăiesc, apare Pompierul ş.a.m.d. Aşa cum a procedat şi în cazul precedentei montări Ionesco, Cinci piese scurte, la Teatrul Odeon din Bucureşti, Dabija a preferat să atingă filonul realist, subliniind scenic ludicul absurd. Regizorul are ştiinţa lucrului de detaliu, realizat cu delicateţe, şi a gradă-rii atît de necesare. Cuplurile sînt construite pe complementaritatea
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Centenarul Ionesco de Grid Modorcea sursa: Tricolorul
  Evident, Eugène Ionesco (1909 - 1994) este un caz, începînd chiar de la faptul că ar fi evreu după mamă, copil din flori după tată, dat fiind că tatăl său adevărat ar fi fost renumitul bancher Chrissovelony, cu banca în Palatul Şuţu, cu o filială şi în Slatina, oraşul natal al dramaturgului. Aceste încurcături nici Ionesco nu a vrut să le elucideze vreodată, dovadă declaraţia sa cum că ar fi fost născut în 1912, adică anul morţii lui Caragiale, pentru a arăta că el este continuatorul marelui nostru clasic. Aşa se şi explică de ce tatăl său adoptiv, Ionescu, un mărunt funcţionar, care ar fi lucrat la banca lui Chrissovelony, îl bătea şi tortura. Acest fapt se adaugă la realitatea că Ionesco şi-a scris teatrul în franceză. Deci e un scriitor francez, aşa cum spunem despre Caragiale, deşi are sămînţă albaneză, că e scriitor român, la fel şi despre Mihail Sebasian, deşi era evreu, fiindcă amîndoi au scris în limba română.
  Citeste tot pe Tricolorul
• Catastrofe de limbaj de Dan Boicea sursa: Adevărul
  O nouă bombă atomică pune în pericol omenirea: verbiajul.Spectacolul „Cântăreaţa cheală“, al Teatrului German de Stat Timişoara, se înscrie în categoria teatrului „relaxat“ pe care îl face regizorul Alexandru Dabija.
  Şi este încă un motiv, pentru oricine, să nu rateze vreo piesă montată de acest regizor rafinat, ajuns la o maturitate care îi permite să-şi aleagă întotdeauna cele mai dificile texte şi să le ducă la bun sfârşit.
  Deşi în piesa lui Eugène Ionesco, dialogurile nu au vreo noimă, regia reuşeşte să fie coerentă cu ţintele pe care le urmăreşte. Introduce ordine în haos, prin sensul pe care îl dă atitudinii corporale a personajelor. Îi face pe actori să meargă împotriva curentului, în această piesă absurdă, fără acţiune, în care doar mişcarea corpurilor în spaţiu îşi păstrează logica.
  Deşi spun lucruri şocant de iraţionale, personajele se mişcă firesc şi transmit prin limbajul trupului mesajele unei
  Citeste tot pe Adevărul
• Cântăreaţa cheală de Eugène Ionesco în regia lui Alexandru Dabija de Andra Jebelean sursa: Ziua de Vest
  Piesa, jucată pentru prima dată în anul 1950, la Paris, aduce în prim plan imposibilitatea oamenilor de a comunica şi carenţele propriei identităţi.
  Totodată, spectacolul a marcat trecerea de la tradiţia aristotelică a teatrului la teatrul modern, absurd. Directorul teatrului, Lucian M. Vărşăndan, ne-a declarat că aceasta este prima montare a piesei lui Eugène Ionesco de Alexandru Dabija la un teatru timişorean: “Sunt mândru şi recunoscător lui Alexandru Dabija că dă acest credit teatrului nostru şi, după multe întâmplări care nu s-au soldat cu o finalizare, iată că ne aflăm în faţa unui proiect Ionesco.
  Cântăreaţa cheală este un spectacol care face să revină dramaturgia lui Ionesco pe scena Teatrului German, în anul centenarului naşterii autorului.
  Din acest punct de vedere alegerea textului nu este întâmplătoare.” Alexandru Dabija a montat numeroase spectacole pe scene din ţară şi străinătate, ca de pildă la Bruxelles
  Citeste tot pe Ziua de Vest