Anton Pavlovici Cehov a scris „Cântecul lebedei” sau „Calhas” între anii 1887-1888 şi a subintitulat-o „scenetă dramatică”. Una dintre nenumăratele lui „piese necehoviene”, numite pe mai departe şi astăzi astfel de exegeza literară, din păcate destul de puţin sensibilă la exegeza scenică a scrierilor dramaturgului.
Şi, mai ales, la felul în care aceasta din urmă a identificat mai mult decât simple semne premonitorii ale marii dramaturgii a acestuia în aceste texte care şi ele însele sunt departe de a fi de rangul al doilea. Câteva importante spectacole cu Ivanov şi îndeosebi cu Platonov invită, provoacă la reconsiderări de perspectivă şi la relecturi. O parte dintre aceste spectacole s-au produs chiar în România. Mă gândesc la cel cu Ivanov de la „Bulandra”, în regia lui Andrei Şerban, sau la cel cu Platonov de la Teatrul Naţional „Radu Stanca”, montat acolo de Alexandru Dabija. Care, văzut într-una din zilele lui bune
Citeste tot pe
Adevărul