Cântecul lebedei sau Calhas a fost numitã de Cehov „scenetã dramaticã” și a fost scrisã între anii 1887-1888. Textul de mici dimensiuni, gândit asemenea unui intertext, fiindcã în el sunt inserate ample fragmente din Regele Lear , Hamlet, Othello, Poltava și Boris Godunov, e socotit de speciali
știi în literatura lui Anton Pavlovici ca aparþinând așa-numitei „perioade necehoviene”, cea în care
viitorul mare dramaturg se supunea încã modelelor. Și totuși, e cum nu se poate mai limpede cã piesa aceasta de nici zece pagini dactilografiate, a cãrei reprezentare frustã, neinterpolatã de intervenții regizorale masive, nu ar dura, probabil, mai mult de 20 de minute, conține numeroase
indicii, tot atâtea strãfulgerãri ale operelor viitoare. Cântecul lebedei înfãțișeazã o ultimã reprezentație, datã într-un teatru gol, pãrãsit de spectatorii și actorii plecați acasã dupã spectacol, de Vasili Vasilici Svetlodidov, „actor comic,
Citeste tot pe
Refista Familia