Util să ne reamintim că, într-o primă etapă, prin vodevil se înțelegea nu doar ceea ce astăzi se asimilează cu comedia de bulevard ori cu ceea ce francezii numesc „piesa bine scrisă” („la pièce bien faite”), acolo unde meșteșugul este lege, ci comedie cu muzică.
Exact acestui pattern inițial i se supune comedia muzicală Carantină la Grand Hotel. Scrisă în primele decenii ale veacului al XX-lea de Rejtō Jenὄ (n. 1905), scriitor maghiar de origine evreiască, autor prolific, nu doar de librete destinate spectacolelor de cabaret, ci și a vreo 40 de romane. Cifră absolut spectaculoasă având în vedere detaliul tragic că în 1942, în urma unui denunț, Rejto a fost arestat și dus în lagăr, loc unde a murit chiar a doua zi după încarcerare.
Deși genul este privit, nu știu cu câtă justificare, drept unul frivol, minor, el presupune un număr însemnat de colaboratori. Și extrem de multă muncă. Este nevoie de un compozitor care să scrie o
Citeste tot pe
Yorick
