Albul alterneaza cu rosul, inocenta ludica din ajunul Craciunului cu seriozitatea încrîncenata dupa Revelion, adolescenta cu maturizarea, cartofii prajiti cu orice.
Dramaturgul englez Arnold Wesker, autor a treizeci si opt de piese, îsi subscrie textele unor opozitii ireductibile, printre care cea mai percutant transpusa în spectacol este aceea dintre toleranta si fanatism. Conflictul de clasa vizeaza în subtext o discrepanta mult mai acuta, care presupune de fapt moduri de gîndire incongruente, forme de existenta distorsionate. Regizoarea Alice Barb speculeaza ingenios aceste dimensiuni contrarii, punctînd fiecare schimbare a perspectivei cu inserturi muzicale foarte bine alese si apelînd la un light design sugestiv, ce alterneaza nuante de alb, rosu si albastru.
Cei sase recruti naivi si debusolati, inadecvati unui regim de soc, privindu-si initial stagiul ca un joc, devin obiectul exercitarii unei autoritati diabolice. Placerea perversa de a-l umili pe celalalt numai
Citeste tot pe
Observator Cultural