Apărut pe firmamentul literaturii dramatice engleze la scurtă vreme după, dacă nu cumva chiar simultan cu John Osborne sau Lindsay Anderson, adică cu tinerii furioşi, Arnold Wesker a fost asimilat, în ciuda protestelor sale vehemente, ideologiei şi esteticii lor literare. Poate şi pentru că în majoritatea scrierilor, dintre care amintesc Bucătăria, Cartofi prăjiţi cu orice, Cele patru anotimpuri sale apare câte o revoltă. Numai că dacă, de pildă, Jimmy Porter, personajul principal din Priveşte înapoi cu mânie, se revolta fără ca nici măcar el să ştie prea bine care era pricina în virtutea căreia se lua la trântă cu lumea, Pip şi, mai apoi, toţi componenţii grupei de recruţi din Cartofi prăjiţi cu orice chiar aveau motive să se arunce la gâtul terorismului de familie de provenienţă burgheză, spiritului cazon care uniformizează şi care socoteşte zâmbetul a fi cea mai mare ofensă adusă disciplinei militare. Din al cărei meniu,
Citeste tot pe
Adevărul
