O montare aproape baroca, de irezistibil umor, denotand o apetena hermeneutica pantagruelica a lui Alexandru Tocilescu, a fost Casa Zoiai de Mihail Bulgakov (Teatrul de Comedie, Bucuresti).
Regizorul capteaza perfect cinismul intrinsec al textului, evitand insa abil “si inteligent“ accentele deznadajduite ale replicilor bulgakoviene. Tocilescu prefera sa exorcizeze demonii comunismului
printr-un hohot sanatos de ras, lasand chiar umorul acesta debordant sa isi arate reversul intr-o subita, trectoare poate, dar recurenta, infiorare a privitorului.
O intreagă lume de ciudati asa cum produc doar epocile de tranzitie, ca anii de dupa Marea Revolutie din Octombrie evocati de Bulgakov trece pragul atelierului-bordel al ambitioasei Zoia Pela.
Apartamentul e litota marii Rusii: au loc aici conti scapatati, dar cu maniere aristocratice impecabile (Gelu Nitu, intr-un rol plin de finete), al caror vis, ca al Zoiei, este sa fuga in Apus, cameriste la fel de ambitioase ca stapana (Mihaela
Citeste tot pe
Revista Tribuna