editeaza

• 1
• 2

• Casa cu pisici sau cum mi-am întins rimelul în seara asta pe toată faţa de Alexandra Dinu sursa: Agenda LiterNet
  Mi se întâmplă foarte rar să asist la o scenă care să mă emoţioneze atât de puternic încât să încep să plâng: o fiică îşi ţine mama în braţe, o mângâie, o linişteşte, spunându-i o poveste despre o eroină, dintr-un trecut nu foarte îndepărtat.
  Elena (Emilia Dobrin), Mara (Andreea Grămoşteanu) şi Alexa (Ilinca Manolache), fiica Elenei. Toate trei îşi dau întâlnire într-o casă cu oglinzi, unde încap şi cinci pisici împăiate. Dintre ele Aramis şi Belzebut se remarcă fără doar şi poate. Belzebut are o istorie tragică, dar în cei patru ani de existenţă, a adus multă iubire. Aramis în schimb şochează prin postura sa, mai ceva ca un muschetar.
  Pe tot parcursul piesei, Elena este plină de graţie, dansează şi gesticulează pentru o audienţă ce apare doar în ochii ei, pe alocuri se admiră în oglindă, iar reflexia sa reprezintă certitudinea unui mare potenţial artistic ce nu a fost exploatat. Din mizeria realităţii evadează
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Casa cu pisici de Pușa Roth sursa: Revista Teatrală Radio
  O nouă premieră la Teatrul Foarte Mic din București: Casa cu pisici de Radu Iacoban, care semnează şi regia acestui spectacol construit pe graniţa dintre vis şi halucinaţie, spectacol în care se resimt ecourile angoasei, generată de o iubire excesivă.
  În casa populată de spirite, pisicile împăiate reprezintă figurile propriilor nelinişti ale femeilor care locuiesc sau au locuit aici. Pisicile cu nume de cavaleri: D’Artagnan, Athos, Portos şi Aramis au fost pe rând preferatele femeilor din casă, până când a apărut inteligentul motan Belzebut care le-a detronat pe toate, ajunse astfel exponate de muzeu, însă în frunte cu acesta, care n-a suportat nici el prea marea dragoste a stăpânelor lui.
  Se spune că dragostea poate ucide şi autorul, Radu Iacoban, demonstrează că femeile din această casă iubesc copleşitor. Autorul, tânărul şi talentatul actor-regizor, a adus pe scenă un spectacol tulburător, în care liniştea aparentă este nelinişte,
  Citeste tot pe Revista Teatrală Radio
• Trei actrițe minunate și un examen de regie reușit de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  “Casa cu pisici” este “un spectacol de Radu Iacoban”. Activ și ambițios, tânărul actorul Radu Iacoban scrie textul și îl regizează inspirat. După practica reușită ca actor a pășit convingător treapta spre regie prin activitatea în teatrul independent.
  Ca dramaturg, Radu Iacoban practică în “Casa cu pisici” un text apropiat ca stil teatrului epic cu accente suprarealiste. Alege o tematică dezbătută insistent în dramaturgie – relațiile mamă și fiică. Trei femei își vor povesti viața prin lungi monologuri, apariția conflictului mamă – fiică intervenind destul de târziu în acțiune. Personajele sunt argumentate ale acțiunii construite prin dramele personale relatate în monologuri, dar oferă partituri generoase interpretelor prin istorisirea de către fiecare a destinului frânt datorită neșansei întâlnirii unui partener de viață. Textul este însă, uneori prea încărcat de metafore, fără semnificații penetrante,
  Citeste tot pe Spectator
• Așteptări împlinite cu vise spulberate de Dana Ionescu sursa: Yorick
  În repertoriul cuminte al Teatrului Mic, care merge pe o linie prea precaută, prea ternă, după ce și-a deschis porțile pentru câteva spectacole cu/de/ pentru tineri, produse/ preluate și găzduite de Teatrul Foarte Mic, își face acum loc unul dintre acele spectacole ce are toate datele să atragă spectatori dintre cei mai diverși.
  Regizat de Radu Iacoban, care și-a încercat mâna în mediul independent în ultimii, regizând și semnând câteva texte dramatice, printre care și acesta, „Casa cu pisici” este, pe de o parte, o exemplificare a ideii că se poate face teatru bun cu mijloace materiale modeste, chiar mici. În altă ordine de idei, noul spectacol, care a avut premiera când stagiunea se apropie de sfârșit, nu se ambiționează să fie un experiment, nu are nicio dimensiune inovatoare la un nivel sau altul, nu pare să urmărească afirmarea vreunei „viziuni regizorale”, nu are nimic demonstrativ sau… „special”. În contextul actual poate fi,
  Citeste tot pe Yorick