Mi-e greu să spun în ce măsură scenariul dramatic pe care se bazează spectacolul intitulat Casa cu suricate, a cărui premieră a avut loc zilele trecute la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, este fidel textului cehului David Drábek. Scrierea originală a fost, pesemne, o tentativă de rescriere, din perspectiva contemporaneității noastre, a celebrei piese Trei surori de Cehov. Așa încât o cercetare mai atentă decât cea pe care și-o poate îngădui o banală cronică de spectacol ar avea numeroase șanse de a zăbovi cu folos asupra relației dintre ceea ce se cheamă hipotext și hipertext.
Radu Afrim, regizorul montării, păstrează numeroase semne care probează referințe cehoviene. Nu am în vedere când spun asta doar faptul că una dintre replicile de la începutul părții întâi îi plasează ceea ce s-ar numi „acțiune” la un an de la moartea tatălui celor trei domnișoare, fiecare dintre ele original ciudate, ce își duc zilele într-o
Citeste tot pe
Yorick