A lansa, in premiera absoluta, un text autohton este un lucru meritoriu pentru orice teatru, un program repertorial care ar trebui urmat in mod constant de orice institutie de spectacol. Problema este sa si gasesti acele piese care sa aiba calitatile necesare urcarii lor pe scena. Cee ce nu-i de ici de colo, pentru ca nu e simplu sa fii autor dramatic. Teatrul nu-i literatura, zicea Caragiale, e arhitectura, constructie. De situatii, de personaje, de caractere care intra in conflict, in actiune. Prea multa literatura si, mai ales, literaturizare, strica teatrului, il imping spre alte zone de expresie. La fel de valabila este si asertiunea ca bunele sentimente (si nici bunele intentii) nu sunt de ajuns pentru a face o opera de arta. Nu subiectul in sine are importanta, ci felul in care este tratat, pus in pagina, transfigurat artistic.
Tema din “Casa de amanet” de Cristian Banica, textul ales de Teatrul Bacovia pentru recenta sa premiera, este una generoasa, desigur,
Citeste tot pe
Deșteptarea
