editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10

• Neaosism teatral si umor englezesc de Adrian Tion sursa: Agenda Liternet
  n prima zi, Teatrul Municipal Baia Mare a venit cu zguduitorul spectacol-maraton (130 de minute) Butoiul cu pulbere după Dejan Dukovski, în regia lui Marcel Ţop. Atât de adaptat ţinutului, graiului şi spiritului maramureşean încât scriitorul macedonean, autorul textului iniţial, abia dacă mai poate să-şi facă simţită prezenţa. Motivaţia e simplă. Problemele Estului european sunt şi problemele maramureşenilor. În consecinţă, actorii vorbesc şi acţionează ca nişte moroşeni neaoşi, ba mai mult, cântă, petrec şi ţâpuresc împreună cu dănţăuşii ieşiţi din mijlocul colectivităţii de o structură aparte. Spectacolul lui Marcel Ţop este o continuare pe aceeaşi linie, stil şi ritm specific al montării a Casei de pe graniţă a lui Mrozek, prezentată în 2017. Subiectele ambelor piese sunt de mare duritate şi actualitate, tratate în limbaj scenic de mare forţă persuasivă. Agresivitatea, violenţa, înstrăinarea din lumea de azi sunt prinse
  Citeste tot pe Agenda Liternet
• Granita?! de Eugenia Sarvari sursa: Teatrul Azi
  "E de remarcat bucuria cu care echipa baimareana se implica in sustinerea si prezentarea acestui spectacol de exceptie si de o originalitate speciala in peisajul teatral romanesc.Regizorul Marcel Top, originar din Maramuresul caruia a incercat sa-i redea cat mai realist aerul de "gura de rai"realizeaza un spectacol puternic ancorat in realitatea extrem contemporana, cu imigranti porniti in bejenie, cu o ordine europeana in totala dezordine, cu oameni care se metamorfozeaza sub ochii nostrii, devenind deodata umani.Un spectacol uman, intr-o lume absurd de inumana."
  Eugenia Sarvari-Teatrul Azi-nr.12 2017
  Citeste tot pe Teatrul Azi
• Casa de pe granita-cronica de festival de Matei Mircioane sursa: Argument
  „Casa de pe graniţă”, în viziunea lui Marcel Ţop, a devenit, în mod surprinzător, dar inspirat, o irezistibilă comedie cu specific maramureşean. A fost şi o satiră a absurdului administrativ şi trăit de oamenii simpli. Astfel, Marcel Ţop a rescris textul şi l-a jucat în registru regional, a pus în gura personajelor dialectul moroşan, le-a dat preocupări şi profesii specifice locului, a exploatat limbajul local, umorul şi tradiţiile maramureşene. Şi peste toate a aşezat absurdul din viaţa contemporană, cu trimiteri explicite la normele europene, care intră în conflict cu obiceiurile şi viaţa oamenilor.
  Cea mai mare parte a spectacolului a fost o supercomedie, o avalanşă de situaţii hilare, de poante pline de haz
  Un spectacol care arată că nu orice piesă clasică, în care se intervine cu elementele cotidiene ale prezentului, se transformă într-o parodie nereuşită. Se poate şi aşa, dar, e nevoie de inspiraţie, de o anumită consecvenţă
  Citeste tot pe Argument
• „În fiecare seară se întunecă” de Mihai Glican sursa: teatru.info
  Casa de pe graniţă, piesa lui Sławomir Mrożek, vorbeşte, aşa cum indică şi titlul, despre granițe şi cultivă un absurd fin, plin de note comice. Frontierele şi barierele sunt o problemă mereu actuală, fiind atât naturale, cât şi absurde, ajungându-se chiar până la cele personale. Când ne blocăm în propriile bariere, devenim în mod cert pradă somaţiilor altora – sistemului, absurdului, familiei etc. Rezultatele care ne influenţează şi ne schimbă viaţa, precum şi toate răsturnările de situaţii, sunt produse de alegerile noastre şi de schimbările noastre. Casa de pe graniţă este sau va fi a oricăruia dintre noi: în viaţa fiecăruia intervin frontiere, tensiuni, presiuni impuse de cei care ne înconjoară, de un sistem de orice fel, sau chiar de propriul nostru subconştient.
  IMG_7449În cadrul Festivalului International de Teatru de la Turda a fost adus spectacolul „Casa de pe graniţă”, produs de Teatrul Municipal Baia Mare.
  Citeste tot pe teatru.info
• Oamenii si Politica Externa de Vasile Andreica sursa: Informatia Zilei
  Practic, avem o poveste nouă. Care începe foarte lin. Cunoaştem o familie tipică de moroşeni, cu tata socru horincar profesionist şi gata mereu să arate că încă e în putere, mama soacră pricepută la gospodărie, fata lor gravidă şi hlizită, ginerele contrabandist aflat într-o continuă harţă cu socru-său pentru puterea în casă, cei trei fii ai ginerelui, doi şmecheraşi şi unul mai bolund aşa care cântă din acordeon când îl apucă. Ah, şi Paraschiva, pe care am întâlnit-o în hol, muiere credincioasă şi sperioasă (până la un punct). Se stă la poveşti, se ia masa în familie, se face haz de marotele lu’ ăl bătrân…
  
  Totul paşnic şi frumos, chiar şi când un cuplu de refugiaţi sirieni se rătăceşte pe acolo. Dar politica externă năvăleşte în casă. Spaţiul e împărţit în două cu sârmă ghimpată electrică (ceea ce va duce la moartea mamei-soacre), un emisar european îşi descoperă Hitlerul interior, situaţia
  Citeste tot pe Informatia Zilei
• Romania o Casa de pe Granita de Eugen Cojocaru sursa: revista Luceafarul
  Fiecare actor, cât de „mic” ar fi rolul său, creează un personaj memorabil, tema și scenariul de excepție marcându-i profund.
  Valeriu Doran umple personajul (Socrul) de „specific local”: hâtru, băutor de jinars, histrion pus mereu pe șotii, misogin, dar bun la suflet ca pita lui Dumnezeu și apărător înfocat al tradiției milenare, asemenea Aurorei Prodan (Soacra) – sunt atât de bine „rupți” din realitate,
  încât e greu să-i recunoști, ca actori, după spectacol.
  Despre Sandu am vorbit deja, un personaj complex și dificil, jucat cu dăruire și mare forță dramatică de Dorin Griguță, ce are bune șanse de a câștiga Premiul „Actorul anului”.
  Sanda Savolszky în rolul Norei întrupează cu măiestrie o adevărată fiică a Maramureșului: inimoasă, dintr-o bucată, puternică, nimic n-o abate de la dorința de a-l lua pe omul drag, în care vede părțile bune, ascunse de vremurile vitregi. În ea e speranța de schimbare în bine: ea are
  Citeste tot pe revista Luceafarul
• „În fiecare seară se întunecă” de Mihai Glican sursa: Teatru românesc
  Casa de pe graniţă, piesa lui Sławomir Mrożek, vorbeşte, aşa cum indică şi titlul, despre granițe şi cultivă un absurd fin, plin de note comice. Frontierele şi barierele sunt o problemă mereu actuală, fiind atât naturale, cât şi absurde, ajungându-se chiar până la cele personale. Când ne blocăm în propriile bariere, devenim în mod cert pradă somaţiilor altora – sistemului, absurdului, familiei etc. Rezultatele care ne influenţează şi ne schimbă viaţa, precum şi toate răsturnările de situaţii, sunt produse de alegerile noastre şi de schimbările noastre. Casa de pe graniţă este sau va fi a oricăruia dintre noi: în viaţa fiecăruia intervin frontiere, tensiuni, presiuni impuse de cei care ne înconjoară, de un sistem de orice fel, sau chiar de propriul nostru subconştient.
  IMG_7449În cadrul Festivalului International de Teatru de la Turda a fost adus spectacolul „Casa de pe graniţă”, produs de Teatrul Municipal Baia Mare.
  Citeste tot pe Teatru românesc
• Moroşenii în faţa politicii externe: “Casa de pe graniţă” din Baia Mare de Vasile Andreica sursa: Informatia Zilei
  Echipa Teatrului băimărean a reuşit un tur de forţă, un spectacol de aproape 150 de minute fără pauză, o elegie-manifest dedicată Maramureşului străvechi, ameninţat cu pierderea valorilor şi patrimoniului sub valul europenizării.
  Citeste tot pe Informatia Zilei
• Casa de pe granita-o nebunie de spectacol de Cristina Rusiecki sursa: Observator Cultural
  Iar dacă Baia Mare are ceva șanse la titlul de Capitală Europeană din 2021, printre atuurile sale se numără cu siguranță și festivalul organizat de Teatrul Municipal, anul acesta, într-un parteneriat inedit cu teatrul independent Artscape. De la ediția princeps pînă acum, ATELIER‑ul a rămas consecvent cu criteriile lui de selecție, uimind de fiecare dată prin aerul proaspăt și, mai ales, prin diversitatea de genuri.
  Citeste tot pe Observator Cultural
• O casă maramureşeană pe graniţa României cu Ucraina de Dorin Ștef sursa: Infomm.ro
  Noua conducere a Teatrului Municipal Baia Mare a avut inspiraţia să deschidă stagiunea 2015/2016 cu un spectacol excepţional, intitulat „Casa de pe graniţă”.
  „Este un text polonez scris de un mare autor modern, Slawomir Mrozek, supranumit Eugen Ionesco al Poloniei, dar acţiunea, în viziunea lui Marcel Ţop, se întâmplă undeva la graniţa dintre Maramureş şi Ucraina. (...) Veţi regăsi acea lume arhetipală, ancestrală a Maramureşului, care este brusc bulversată de ceea ce hotărăsc marile puteri”, a precizat Radu Macrinici, managerul interimar al Teatrului Municipal Baia Mare, la conferinţa de presă dinaintea premierei.
  Şi a avut perfectă dreptate. Adaptarea piesei a fost admirabilă. În timpul spectacolului, ne-am simţit în Maramureş, în casa unor maramureşeni, care vorbeau în dialect maramureşean. Am stat alături de ei la masă, am mâncat cu ei, am băut cu ei, am râs şi am plâns, ne-am întristat şi ne-am veselit, am cântat,
  Citeste tot pe Infomm.ro
• Casa de pe granita premiera de exceptie la Teatrul Municipal Baia Mare de Eugen Cojocaru sursa: revista Luceafarul
  Premiera piesei Casa de pe graniță, 30 octombrie a.c., scenariul regizorului Marcel Țop, după creația omonimă a autorului polonez Slawomir Mrozec, se va înscrie printre spectacolele de referință din istoria Teatrului Municipal Baia-Mare. Se poate afirma că avem o nouă piesă, fiind nu numai o actualizare a problematicii războiului rece dintre Lagărul Bolșevic și Occident, cu nuanțare „coloristică” maramureșeană, dar el aduce, în plus, alte personaje, „încarcă” textul cu mesaje noi, inclusiv una premonitorie pentru epoca noastră, parcă scăpată de sub control, în care politicienii doar reacționează debusolați, nu rareori radical și anti-democratic. Când a trecut la realizarea proiectului, sprijinit de noul și îndrăznețul director, Radu Macrinici, criza invaziei imigranților și recentele supratensionări USA-Rusia/China încă nu erau pe „tapetul media” internațional și nu aveau cotele cvasi-apocaliptice de acum – iată cum arta de
  Citeste tot pe revista Luceafarul
• Un spectacol puternic, la care razi de te doare sufletul de Paul Grososiu sursa: Paul Grososiu fb
  n loc de concluzie, vreau să-i transmit lui Marcel Țop un foarte călduros: Nu ești normal la cap!
  Și ești și genial! Mi-a plăcut foarte mult cum pe-un schelet abstract de teatru absurd ai reușit să pui o carne autentică moroșenească, creând astfel un spectacol viu pe o demonstrație matematic
  Citeste tot pe Paul Grososiu fb
• Casa dintre hotare regia Marcel Top de Dorin Stef sursa: infomm.ro
  Marcel Ţop nu este la prima ispravă de acest gen, după ce, în 2012, a montat pe aceeaşi scenă piesa „Butoiul cu praf de pulbere”, de Dejan Dukovski, spectacol care s-a bucurat de un succes nemaivăzut în oraşul de pe malul Săsarului.
  
  De data asta, Marcel Ţop s-a întrecut pe sine. Jocul actorilor a fost atât de firesc, limbajul atât de familiar, încât, pe parcursul piesei făceam eforturi să nu uităm că suntem într-o sală de spectacol şi nu în casa unei familii de maramureşeni. N-am avut senzaţia că vedem o piesă de teatru, ci că participăm la secvenţe din viaţa unei familii. Graniţa dintre teatru şi viaţă a fost infinit de subţire. Un sentiment pe care nu l-am trăit la nicio altă piesă vizionată.
  - See more at: http://www.infomm.ro/ro/detalii/cronica-de-teatru-o-casa-maramureseana-pe-granita-romaniei-cu-ucraina#sthash.SqUOZxdR.dpuf
  Citeste tot pe infomm.ro
• Casa de pe granita de Ioan Botis sursa: Gazeta de Maramures
  Marcel Ţop s-a născut pe 25 septembrie 1977 în Cegu Silvaniei, dar a copilărit în Maramureş, bunicii lui fiind de loc din Băiţa de sub Codru.
  
  Ca regizor a fost întotdeauna interesat să stârnească în oameni reacţii sincere şi puternice şi să se provoace pe sine.
  
  A pus în scenă „Amadeus” la Opera Naţională, dar şi numeroase texte contemporane, la Green Hours şi în alte spaţii independente, de la „Natural Born Fuckers” la „Deformaţii” şi de la „G.O.D.” la „Dumnezeul de a doua zi” sau „Kasa Poporului „, „Woyzeck Transilvania” la Teatrul de Nord din Satu Mare, „Hamlet”, prezentat la Teatrul Nottara din Bucureşti şi – mai ales – „Butoiul cu praf şi pulbere” la Teatrul Municipal din Baia Mare.
  
  
  Marcel Ţop este un regizor dispus să încerce orice gen şi orice text, atâta timp cât simte că-l provoacă. Un om cu o poveste de viaţă ca un roman, un regizor care îşi doreşte să-i stârnească reacţii
  Citeste tot pe Gazeta de Maramures