editeaza

• Un festival de teatru, un act de iubire ce se simte de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Un mare spectacol românesc, cu actori de primă mărime, a fost prezentat luni seara la Festivalul de Teatru de la Caracal: ”Căsătoria” de Gogol, în regia lui Yuri Kordonsky. Această producţie de la ”Bulandra” a inspirat sentimente de veneraţie pentru artiştii din distribuţie, care au jucat cum ştiu ei mai bine, până la sacrificiu, aşa cum o fac întotdeauna în numele artei.
  Pe scena Teatrului ”Ştefan Iordache”, ei păreau mai motivaţi să transmită starea personajelor interpretate publicului, atât de doritor de a vedea aici creaţii frumoase. Poate şi pentru faptul că erau, într-un fel, vegheaţi de spiritul marelui Ciulei, invocat la această a doua ediţie a festivalului, dedicată memoriei inegalabilului creator. De pe fotografii şi panouri instalate în holul de la etaj al superbei clădiri, care are peste o sută de ani, privirea fermă, pătrunzătoare a maestrului Liviu Ciulei e ca un îndemn la continuitate, spre a menţine proaspăt suflul
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Întâlnire cu teatrul adevărat de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Compozitorul Anatol Vieru nota undeva cu îndreptăţire că „elogiile nu pot întemeia o valoare, ele pot doar recunoaşte şi consfinţi”. În felul în care au depus mărturie despre Unchiul Vanea, admirabil spectacol regizat de rusul Yuriy Kordonskiy la Teatrul „L.S. Bulandra”, cronicile au recunoscut şi consfinţit valoarea unei montări fundamentate şi coborâte din tradiţie dar a cărei miză a fost stimularea emoţiilor omului modern.
  Prezentat şi premiat în 2001 la Palermo, cu prilejul Festivalului Uniunii Teatrelor Europene, invitat în 2002 în Mexic, la Festivalul Cervantino, jucat la două stagiuni de la premieră cu săli pline, Unchiul Vanea a însemnat un moment important în procesul de revitalizare pe care dă semne că îl trăieşte în ultima vreme teatrul românesc. Nu doar criticii şi spectatorii obişnuiţi au fost fermecaţi de felul în care gândeşte şi face teatru Yuriy Kordonskiy. Neîmblânzita şi neîmbătrânita trupă a Teatrului
  Citeste tot pe Revista Familia
• Cvintet de bărbaţi pentru o fată bătrînă şi tare nehotărîtă de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Astă vară, într-o seară caniculară plină de stele, am văzut la Bulandra “Căsătoria” de Nikolai Gogol, în regia lui Yuriy Kordonskiy. Acelaşi regizor rus care a pus şi “Unchiul Vanea”, tot aici, acum doi ani. La “Căsătoria” am rîs cu lacrimi, m-am bucurat pentru plăcerea formidabilă a actorilor de a juca spumos şi, în acelaşi timp, incredibil de riguros. Am văzut cu ochii mei, iarăşi, miracolul coexistenţei unui regizor cu o trupă într-un interval binecuvîntat. Am simţit cum legătura aceasta, între Yuriy Kordonskiy şi cei cîţiva actori ai Teatrului Bulandra aflaţi în distribuţie, este definitivă. Am simţit că ea are dimensiuni de o mare profunzime, dar, mai ales, că este umană şi tandră. Chestiunea asta ne iese tot mai rar în teatru. Ca şi în viaţă. Şi atunci cînd se întîmplă, pare mai degrabă o excepţie. M-a impresionat, şi vreau să o spun de la început, încă mai mult decît în “Unchiul Vanea”,
  Citeste tot pe România literară
• Arta actorului de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminică
  Faima este - nu numai in teatru, dar aici, parca, mai cu seama - lucrul dracului. Vine greu si pleaca usor si, pe deasupra, creeaza obligatii. Ai facut o data un spectacol (un rol, un decor etc.) bun si frumos, in urma caruia ai devenit celebru - sau, ma rog, foarte cunoscut -, lumea vrea sa faci mereu spectacole (roluri, decoruri etc.) bune si frumoase, in urma carora nu devii "mai" celebru, ci abia-abia reusesti sa-ti consolidezi renumele. In schimb, cum faci un spectacol (un rol, un decor etc.) doar bunicel si dragut, gloria si incepe sa palpaie a stingere.
  Cu atat mai mult cu cat la mijloc este un artist care nu lucreaza in chip constant in teatrul romanesc, ci vine pe aici numai din cand in cand. Persoana in chestiune este regizorul rus din Statele Unite Yuriy Kordonskiy, aflat pentru a doua oara la Bucuresti, unde a pus in scena, la Teatrul "Bulandra", Casatoria de Gogol. (Paranteza: nu stiu daca omul insusi ori angajatii teatrului au gasit de cuviinta sa-l boteze "pe
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Bomba este... Căsătoria de Ion Parhon sursa: România Liberă
  Piesa de rezistenţă a actualei stagiuni a Teatrului Bulandra este Căsătoria lui Gogol. Regizor, nimeni altul decît rusul Iuri Kordonski, cel care în urmă cu doi ani a pus în scenă o altă piesă din repertoriul clasic rus, Unchiul Vanea. De altfel, această piesă se joacă şi acum cu mult succes. La conferinţa de presă la care au participat regizorul, directorul teatrului, Alexandru Darie, precum şi trupa care interpretează Căsătoria, toţi cei prezenţi au pus accent pe ideea teatrului de repertoriu. Ceea ce realizează Bulandra, au arătat ei, nu vrea să intre într-un registru perisabil, fiindcă teatrul nu este o gară. Piesa Căsătoria, amestec de tragism şi grotesc, este un bun prilej pentru actori de a-şi reîmprospăta performanţa din Unchiul Vanea, cele două piese putînd să se oglindească una în cealaltă.
  Alte piese din această stagiune din repertoriul teatrului sunt Oblomov, Anatomie. Titus. Căderea Romei, De pretore, Cafeneaua.
  Citeste tot pe România Liberă
• Căsătoria de Gogol la Bulandra de Ion Parhon sursa: România Liberă
  Sîmbătă şi duminică, la Bulandra, s-a deschis stagiunea cu un spectacol excepţional, realizat de o cunoştinţă mai veche a spectatorilor acestui teatru, regizorul rus, actualmente profesor în Statele Unite ale Americii, Iurii Kordonski. Căsătoria lui Gogol este o piesă care pare inactuală astăzi, la peste 150 de ani de la scrierea sa. Totuşi, acest regizor cu imaginaţie şi gîndire trează, împreună cu legendara trupă a nu mai puţin legendarului teatru românesc de prim-rang european, a reuşit să realizeze un spectacol substanţial şi care ţine, tot trează, şi atenţia publicului pe parcursul celor trei ore cît durează. Modul în care a pus în scenă, cu totul altfel decît o făcuse cu Unchiul Vanea acum doi ani şi ceva, surprinde şi încîntă. Personajele sunt lucrate ca individualităţi, ajungîndu-se pînă la caracterizarea fiecărui pretendent la căsătorie printr-un instrument muzical, la care acesta îşi cîntă iubirea pentru fata - zice-se
  Citeste tot pe România Liberă
• Misiune îndeplinită: mariaj a la russe cu interpreţi autohtoni - Căsătoria de Oana Găină sursa: Agenda LiterNet
  Moto: Thesaure de la Langue Francaise
  (secolele XIX-XX) propune spre analiză o selecţie
  de cuvinte din opera lui Balzac, pentru a ne face
  idee despre ce înseamnă un contract de
  căsătorie. Exemple: achiziţie, aranjament,
  concesie, circumstanţă, dotă.
  Secolul XIX, Rusia lui Gogol: o tânără petersburgheză, trecută de vârsta bunului simţ social dar încă suficient de ludică, iniţiază o escapadă cu scop determinat: ACHIZIŢIA unui bărbat. Tovarăş. Soţ. Punct ochit. Până la "lovit" nu mai e decât un pas. Îl face timp de 3 ore, în compania a 2 sfătuitoare bine intenţionate şi corecte, a unei teribile peţitoare, a 5 pretendenţi aleşi pe sprânceană şi... a 2 personaje adiacente. Nume de cod: Căsătoria. Purtător la scenă: Yuri Kordonski. Complici: Mihai Mădescu (decoruri) şi Maria Miu (costume).
  Păţania începe în reşedinţa venerabilului funcţionar Podkolesin, aproape şef de departament, pradă unui moment de spleen rusesc
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• O Căsătorie de pomină la Bulandra de Iulia Popovici sursa: Ziua
  După ce în 2001 a făcut furori în lumea teatrală bucureşteană cu montarea sa cu Unchiul Vanea de Cehov, regizorul Yuri Kordonski s-a întors anul acesta pentru a pune-n scenă, la acelaşi Teatru Bulandra şi cu aproape aceeaşi trupă, spectacolul Căsătoria, de N.V. Gogol.
  Agafia Tihonovna (o, ca de obicei, excelentă Andreea Bibiri) e fată de măritat, o "belicatesă", cum spune peţitoarea Fiokla (Mariana Mihuţ, de-a dreptul senzaţională), cu zestre bună - casă de piatră cu două "metaje", acareturi şi tot ce trebuie, un tată mort şi o mătuşă (Irina Petrescu, subtilă, reţinută, elegantă) căreia nu-i plac nobilii. Cinci peţitori îi găseşte Fiokla, tot unul şi unul: locotenentul de marină în rezervă Jevakin (Victor Rebengiuc, într-un rol filigranat), cu o "chelioară mică, din cauza frigurilor galbene", şeful de departament cu nume ingrat – Ivan Pavlovici Omletă (Doru Ana, răbufnind de energie), un alt ofiţer în rezervă,
  Citeste tot pe Ziua