editeaza

• 1
• 2

• Divertisment în mişcare continuă de Adrian Țion sursa: Ziarul Făclia
  Un spectacol aşteptat cu interes în cadrul festivalului din acest an a fost Castingul dracului (regia şi scenariul Radu Afrim), halucinantă derulare de motive comice, desprinse din teatrul de revistă şi din formula TV entertainment show.
  O scurtă secvenţă, aşezată în loc de prolog, parodiază perioada ceauşistă cu liderul comunist cap de afiş (tablou ridiculizat), după care urmează cascada deriziunii, prezentată sub forma unui casting organizat de… dracul însuşi; adică de un prosper om de afaceri cu numele Miklós Levente Drac.
  Conotaţia mefistofelică rămâne valabilă, întrucât personajele şi-au vândut sufletul… banilor puşi ca miză. Cinci mii de euro oferă domnul Ördög celui care va reuşi un show ales de băiatul său cu prilejul aniversării zilei sale de naştere.
  Numele actorilor maghiari ai Teatrului Naţional Târgu Mureş, Compania „Tompa Miklós”, sunt păstrate ca nume ale personajelor, împreună cu inserturi autentice de
  Citeste tot pe Ziarul Făclia
• Tîrgu Mureş, Naţional, Afrim (1) - Az ördög próbája / Castingul dracului de Mircea Sorin Rusu sursa: Agenda LiterNet
  În 2013, compania Tompa Miklós a Teatrului Naţional Tîrgu Mureş anunţa o reprezentaţie surpriză (meglepetés előadás), în regia lui Radu Afrim. Era pentru prima dată când trupa maghiară de la Tîrgu Mureş avea să lucreze cu un regizor care, în timp, şi-a creat congregaţii de fani nu numai printre spectatori, ci şi printre oamenii de teatru, un fenomen destul de rar întâlnit la noi şi aiurea. În plus, ceea ce se auzea pe diverse canale de comunicare (oficiale sau ne) era că reprezentaţia în chestiune urma să fie una doar de mişcare, fără text. Ea nu avea încă un nume, totul era o mare nebuloasă, se mergea pe elementul surpriză şi pe hazard, singura garanţie (extrem de puternică, de altfel) fiind numele - şi renumele - regizorului invitat. În plus, au fost cooptaţi în echipă şi alţi profesionişti incontestabili ai scenei - Andrea Gavriliu la coregrafie şi Vlaicu Golcea la muzică, ambii colaboratori constanţi şi de cursă lungă ai lui
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Scurte observații de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Este incorect a face comentarii despre un spectacol cu un text necunoscut, jucat într-o limbă străină ție, când lipsește o traducere convenabilă, fie prin proiecție, fie la cască. Acest inconvenient a apărut luni, 27 octombrie la reprezentația “Castingul dracului”, un spectacol de Radu Afrim, autor și al textului jucat în limba maghiară. Nu ne referim la incidentul petrecut la debutul reprezentației cu aparatura necesară traducerii, ci la faptul că proiecția traducerii vreme de două ceasuri și ceva, pe lateralele cu perdele negre, era stânjenită de proiectoare și luminată confuz.
  Spectacolul avea loc pe scenă, cu publicul pe gradenele plasate pe o parte și alta a spațiului de joc; decorul imaginat de Bartha Jozsef lăsa în centru o cale de joc actorilor, mărginită de intrarea în acțiune a personajelor – cu posibile imagini și din afară prin transparența geamurilor -, și printr-o mică scenă opusă, improvizată ironic pentru juriul
  Citeste tot pe Spectator
• One big kinky family - Az ördög próbája / Castingul dracului la FNT, 2014 de Beatrice Lăpădat sursa: Agenda LiterNet
  În satul Cârcel, marcat de o duioasă previzibilitate a ritmului şi tipologiilor, viii şi morţii îşi adună forţele pentru un mega party memorabil. Iar localnicii au, se pare, o memorie cât se poate de solidă. Miliardarul Ördög Miklós Levente îşi aminteşte perfect de copilăria în care obişnuia să recite sute de poezii la comandă pentru "conducătorul iubit". Cu Ceauşescu, Ördög ("Dracul" în maghiară) avea în comun doar ziua de naştere - pretext al frustrărilor şi complexelor care îl urmăresc până la maturitate. La rândul ei, Vampiriţa este adânc marcată de nostalgia după balurile secolelor trecute, iar coregraful Xaba nu poate uita nici acum de prima iubire, dovadă părul împletit al obiectului iubirii sale, păstrat cu pietate într-o cutie de lemn. Doar Orsolya, nevasta lui Ördög, mărturiseşte languros că nu îşi mai aminteşte nimic când se află în preajma vajnicului american, ajuns în secuime pentru exploatarea gazelor de şist.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Să intre următorul - Az ördög próbája / Castingul dracului la FNT, 2014 de Vlad Galer sursa: Agenda LiterNet
  La sfintele mari praznice, în dimineaţa în care un metrou are întârziere la Unirii şi la Festivalul B/Verii din Botoşani când era promoţie la mici am mai prins o asemenea îmbulzeală ca la Teatrul Odeon pe 27 şi 28 octombrie 2014. Să vezi o coadă mai mare decât scările teatrului, să îţi fie cald la 3 grade Celsius pentru că stai înghesuit, să tresară tot furnicarul de oameni când portarii deschid sau închid uşa teatrului... este minunat! Şi astea ca să vezi un spectacol, nu ca să bei sau să mănânci gratis. După să mai stai 2 ore, pe întuneric, gură-cască, să te uiţi la unii şi la final mai şi dai din palme până te dor. Incredibil.
  Într-un fost cămin cultural, bântuit de fantomele vechiurilor regimuri, primelor tinereţi, bătrâneţi şi iubiri, se organizează cea de-a şaptea petrecerea aniversară a lui Laci, fiul unui miliardar complexat din cauza faptului că se născuse în aceeaşi zi cu Nicolae Ceauşescu şi acesta fura atenţia
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Estetica scrântelii de Florian-Rareş Tileagă sursa: PasiLiberi.ro
  Nu știu dacă Afrim e conștient, nu știu dacă ar vrea să fie conștient, dar drăcoveniile au devenit categorie estetică în teatrul românesc, datorită lui. O spun fără nici o ironie iar ca argument am aproape orice titlu afrimian care îmi vine în minte, de la Kinky ZoOne, Trei surori, Povestiri din nebunia (noastră) cea de toate zilele și Lucia patinează, la Herr Paul și Mai întâi te naști. Spectacole foarte vechi și vechi, dar pe care le pomenesc aproape în fiecare cronică nouă despre Afrim, pentru că e greu să-ți placă un spectacol de-al lui fără să fi văzut deja câteva și să înțelegi ața care le leagă pe toate: o neastâmpărată estetică a scrântelii, a prostiei, a frustrării, a golului, a exorcizării prin teatru. Sigur, un regizor „cuminte și normal” s-ar supăra pentru așa caracterizări. Dar Afrim e nebun, din punct de vedere artistic și își asumă țicneala de a se juca exclusiv cu hiperbole, ilustrând gălăgios o lume care,
  Citeste tot pe PasiLiberi.ro
• „Castingul Dracului” – blasfemie teatrală sau cum să îţi baţi joc de Scenă de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Ar trebui să refuz să scriu o cronică despre „Castingul Dracului” semnat de Radu Afrim. Mai întâi pentru că nu pot analiza până la capăt un spectacol al cărui umor se bazează pe jocuri de cuvinte într-o limbă care îmi este necunoscută. Apoi, pentru că jignirea pe care o aduce acest produs artistic inteligenţei şi gustului publicului ar trebui tratată cu o tăcere unanimă. De ruşine. Dar cum există mai multe modalităţi de a încasa plama şi de a întoarce obrazul, prefer să îmi asum o atitudine.
  Cuvintele de la care vreau să pornesc nu îmi aparţin. Le-am auzit şoptite de către o tânără prietenului său în timpul reprezentaţiei din cadrul Festivalului Naţional de Teatru la care am asistat: „Ăsta e teatru sau e panaramă?” Îi mulţumesc pentru inspiraţie şi o asigur că răspunsul este unul categoric: panaramă. Poate cel mai înţelept ar fi să mă opresc aici. Dar eu nu sunt înţeleaptă. Sunt, în schimb, foarte tranşantă când
  Citeste tot pe Yorick
• Kicsi Afrimicsi de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Lipsea peştele. Nu e obligatoriu, dar în spectacolele lui Afrim zburdă cîte un peşte, prin aer sau apă, însoţind bufniţele în păduri întunecate sau căzînd din cer în deşertul australian. În spectacolul ăsta era deja multă culoare şi suficient absurd cît să nu mai încapă un peşte.
  Radu Afrim este recunoscut pentru spectacolele cu personaje vulnerabile, care rătăcesc într-un oniric suprarealist, atins cîteodată de o tuşă grotescă. Castingul dracului rupe şirul acestor fragilităţi visătoare şi marchează o revenire (temporară, probabil) a regizorului la stilul de la începuturile carierei sale, poate cel mai aproape de identitatea sa artistică. Afrim s-a întors în Kinky ZoOne (spectacol făcut cu ani în urmă la Teatrul Luni de la Green Hours şi continuat la Teatrul „Andrei Mureşanu“ din Sfîntu Gheorghe, cu David’s Boutique).
  Producţia companiei maghiare a Naţionalului mureşean a pornit de la ideea unui spectacol nonverbal şi s-a
  Citeste tot pe Dilema veche
• Să ne relaxăm – cu dracul de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Pe scurt, se ia un set de actori cu chef de joacă, cu o cotă joasă de atașament la idei serioase și subiecte inatacabile și sencepe lucrul pe improvizaţie. La fel ca-n David’s Boutique (Teatrul „Andrei Mureșanu“, Sfîntu-Gheorghe, 2005), în final, personajele au numele actorilor care le joacă (în general…). Spre deosebire de David’s Boutique și „continuarea“ lui, Kinky ZoOne (Teatrul LUNI de la Green Hours, București, 2005), temele nu sînt (în general…) ale lui Radu Afrim, ci ale actorilor de la compania maghiară a Naţionalului din Tîrgu-Mureș: dilemele identitare ale săteanului din Orășeni, tradiţionalismele secuiești (să faci umor din lipsa de umor secuiască e mare lucru), jocurile lingvistice intraductibile, începînd cu titlul spectacolului: Az ördög probája (ördög: și nume propriu, și dracul în maghiară), dar și (afrimisme) trimiteri/remake-uri/comentarii la Murnau și al său Nosferatu, După-amiaza unui faun (Debussy),
  Citeste tot pe Observator Cultural