Înainte de orice, înainte de a aprecia dacă e unul bun sau mai puţin bun, se cuvine spus că „Cei ce nu uită”, spectacolul realizat pe un scenariu propriu de Gavriil Pinte la Teatrul “Regina Maria” din Oradea, e unul absolut necesar.
Necesar deoarece sunt parcă prea multe indicii că am început să uităm ceea ce s-a întâmplat în anii comunismului în România, ba chiar să scuzăm unele fapte. Iar între a ierta şi a scuza diferenţa e una ce depăşeşte aria semanticii. Am cam început să uităm noi, cei ce am trăim o parte mai mare sau mai mică a celor 50 de ani de comunism, iar cei ce s-au născut odată acei ani încheiaţi şi nu au simţit pe propria piele ce a însemnat experimentul totalitar nu ştiu nimic, ori nu vor să ştie nimic, ba chiar sunt ajutaţi să nu ştie nimic, în primul rând din cauza felului în care e azi predată istoria României în şcoală, dar şi din pricina modului în care prea mulţi dintre noi ne “reevaluăm”
Citeste tot pe
Adevărul
