editeaza

• Spectacole "minimaliste" și one man/one woman show de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna
  ................... O reprezentație mult prea slabã comparativ cu anvergura interpreților sãi a fost Chat de Ștefan Caraman (Teatrul Pi Buni, Piatra Neamț, regia Dan Vasile). Cei doi eroi ai piesei, doi Don Juani
  în pragul senectuții, se întâlnesc la un bar pentru a o aștepta pe frumoasa de care s-au îndrãgostit
  prin intermediul dialogului internetic-virtual. Temperamente antagonice, unul fin, intelectual, calculat și politicos, celãlalt un soi de șmecheraș lumpenproletar, ei vor avea un dialog contondent, dupã care își vor da însã seama cã „iubita din calculator” e chiar chelnerița care-i servește, a cãrei duplicitate îi scandalizeazã. Chat nu e cel mai bun text teatral al talentatului Ștefan Caraman. Dacã orizontul vag promiscuu-erotic e acceptabil, unele replici („Are chiloți tanga. Am auzit ciripit de pãsãricã”) sunt cãznite și stridente în economia intrigii, oricât de „tare” ar fi miezul acesteia.
  Reprezentația de la Baia Mare a fost susținutã prea timorat și cu un anume disconfort vizibil de
  cãtre Corneliu Dan Borcia, Constantin Cojocaru și Ecaterina Hâțu. Ceea ce trebuia sã sune firesc a
  sunat stânjenitor, mișcãrile și-au pierdut cursivitatea și au devenit sincope. Astfel, spectacolul a pãrut mai degrabã o improvizație decât un întreg coerent și închegat. Se pare, totuși, cã a fost doar un accident, cei care vãzuserã Chat în alte conjuncturi asigurându-mã de valoarea onorabilã a spectacolului. Poate cã e așa.
• Macaroana comunicării de Oana Streza sursa: Doza de teatru
  Chat-ul: înlocuitorul telefoanelor și sms-urilor, surogatul băncilor din parc și al colțurilor de bloc, șansa ultimă a celor fără speranțe de socializare. Cam acesta este mesajul spectacolului omonim regizat de Dan Vasile. Doi bătrâni se întâlnesc într-un bar la o aceeași masă, așteptând un rendez-vous cu o aceeași femeie, pe care amândoi au cunoscut-o navigând pe internet. Din figura și sentimentele ei păstrează doar o fotografie comună scoasă probabil la imprimantă. Teoretic, ambii actori se joacă pe sine. Practic, Corneliu Dan Borcia, adică figura mai elegantă și cu mai multe pretenții calitative, chiar se descurcă firesc în situațiile propuse de textul relativ banal al lui Ștefan Caraman, dar Constantin Cojocaru rămâne un actor mult prea talentat pentru un asemenea experiment ultra-realist, deoarece poezia pe care știe să o ofere instinctiv replicilor oferă jocului nuanțe variate. La început pare a fi un bufon, căci joacă rolul unui
  Citeste tot pe Doza de teatru
• Vraji si cosmaruri de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminica
  Asa cum exista fiinte umane talentate ori, macar, aflate in posesia unei combinatii de insusiri care le aduc gloria, tot asa exista locuri, spatii geografice si (fara indoiala) spirituale, care par predestinate sa produca talent sau, macar, sa-l intretina si sa-l perpetueze. In asemenea locuri, artistii se simt mereu inspirati; le place sa "ancoreze" acolo si, daca trebuie sa plece mai departe, isi amintesc adesea si vorbesc cu drag de viata lor pe acele plaiuri. Facandu-i si pe ascultatori sa le indrageasca.
  Mai ales ca oricine a trait oricat de putin intr-un astfel de loc are ceva unic de povestit despre el si despre oamenii lui - fiindca, intotdeauna, la originea atractiei pe care o exercita spatiul respectiv sta sau a stat un om sau un grup de oameni. Care a stiut sa adune in jurul sau energiile celorlalti; care a izbutit sa le ofere un tel meritand orice efort; care s-a priceput sa-i indrume spre victorie sau, din cand in cand, spre remize onorabile. Orasul numit Piatra Neamt si
  Citeste tot pe Ziarul de duminica