editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Crima lui Kurt de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Nu de mult am văzut filmul Dogville al lui Lars von Trier. Era într-o duminică geroasă. M-am dus de la ora zece şi l-am văzut de trei ori la rînd. Pînă la şapte seara. Tot personalul simpatic şi primitor de la Studio m-a tratat cu înţelegere şi compasiune. Afară fiind atît de frig, un cinematograf este, la o adică, un loc bun de dezmorţire, un adăpost dacă ai fugit de acasă sau chiar dacă fugi de tine. Salvezi uşor, astfel, o zi din viaţă. N-am vorbit cîteva ceasuri după aceea. Tîrziu în noapte mi-am dat drumul. Şi nu m-am oprit, ca Şeherezada, pînă nu s-au ivit zorii şi am căzut ostenită într-un somn greu. Ce năuceală! Şuvoaie de cuvinte, de imagini, de emoţii, de sentimente, de durere – mă durea, încă, tot corpul – de extaz plenar şi profund în faţa unei opere de artă cu totul şi cu totul desăvîrşită. Pînă la cel mai mic şi infinitezimal detaliu. Cine a văzut filmul mă înţelege. Cine nu a reuşit să-l vadă să meargă
  Citeste tot pe România literară
• În lumea frământărilor sterile: "Chip de foc" de Florica Ichim sursa: România liberă
  Şcolit la o temeinică şi nemţească facultate în scrierea de dramaturgie, adică la "Facultatea de scris scenic" din Academia de Artă din Berlin, Marius von Mayernburg, la numai 25 de ani, a cunoscut un succes uriaş cu piesa de o joacă acum Teatrul Odeon intitulată "Chip de foc". Lansată în spaţiul nostru cultural de un spectacol-lectură la Teatrul Act (în traducerea criticului de teatru Victor Scoradeţ, priceput în cerinţele scenei), textul se pare că a impresionat audienţa, de aici şi intrarea sa rapidă în repertoriul bucureştean şi asigurarea punerii în scenă de către regizorul Felix Alexa, bine cotat la bursa talentelor. Mărturisesc a nu fi citit textul şi a fi luat cunoştinţă de comunicarea sa doar din oferta scenică urmărită cu maximă atenţie şi pe parcurs cu din ce in ce mai puţin interes mergând până la un plictis învăluitor. Nu mi se pare a fi însă vina regiei că m-a dus spre dezinteres, decât dintr-un singur punct de vedere.
  Citeste tot pe România liberă
• Febre recurente de Nicolae Prelipceanu sursa: România liberă
  Din gură-n gură ni s-a transmis una dintre formulele care ţineau loc de gând cenzorilor ceauşişti, ba chiar şi celui care a dat numele "epocii": "Tineretul nostru nu e aşa, tovarăşi!". Asta s-ar fi pronunţat şi la scoaterea de pe ecrane a filmului Faleze de nisip, de Dan Piţa şi Bujor Nedelcovici. Ştim, oricum, că acesta era modelul mental propagat de "partid". În spatele vorbelor stătea "gândul" că orice operă de artă, film, carte, piesă de teatru, e un fel de reportaj romanţat despre personaje tipice şi exemplare, aşa cum a hotărât "partidul" că sunt ele. "Oameni noi" adică.
  Să auzi o variantă a formulei într-o sală de teatru, în februarie 2004, poate constitui o surpriză. Şi nu dintre cele mai plăcute. După unul dintre spectacolele de la "Odeon", cu piesa "Chip de foc", s-a auzit, în sală: "Nu e aşa tineretul de azi" sau "Nu e chiar aşa". Persoana care pronunţa aceste cuvinte nu părea să fi făcut parte din "aparat". Dar mai ştii?
  Citeste tot pe România liberă
• Pe drumul spre Hamlet de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  "Cred că un spectator care vine şi vede CHIP DE FOC ar trebui să plece, după spectacol, măcar cu o părticică din sufletul, din creierul lui, incinerată. Asta mi-aş dori". Afirmaţia ce poate părea şocantă îi aparţine regizorului Felix Alexa.
  În aceste condiţii, aşteptam un spectacol violent, macabru, de care să vrei să scapi şi eventual să nu poţi, ceva gen thriller, şi, în schimb, am dat peste o provocare adevărată, serioasă, un mesaj consistent şi redescoperind un regizor, am aflat un dramaturg mai mult decât interesant (meritul i se datorează şi traducătorului Victor Scoradeţ).
  Marius von Mayenburg a scris un fel de continuare la "Deşteptarea primăverii". Kurt şi Olga se descoperă, fiecare fiind oglindă pentru celălalt. Chiar dacă băiatul este lider, fata controlează delirul desprinderii de convenţionalul, unde, odată cu naşterea, cei doi au fost aruncaţi fără voia lor.
  Marele incendiu, purificator şi nu distrugător se
  Citeste tot pe Port.ro