editeaza

• Rîsul lui Godot de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  O variantă românească a stilului lui Rich Orloff are Alexandru Popa în Cine iubeşte plăteşte, altă premieră recentă la Godot Café-Teatru. Structura dramatică este similară cu cea a piesei americane, cu scheciuri (trei) şi intermezzo-uri care contextualizează/explicitează poveştile. Tema se configurează tot în jurul relaţiilor bărbat – femeie, însă nu exclusiv sentimentale. Textul vizează echilibrul de putere dintre sexe şi, la acest capitol, surprinzător sau nu, cîştigătoare ies femeile. Piesa explorează manipularea ca modalitate feminină de dominaţie. Jucînd pe cartea outsider-ului inofensiv într-o corporaţie, a clientei neajutorate într-un service auto (teritoriu eminamente masculin) sau a fostei iubite geloase, femeile lui Alex Popa stăpînesc bine arta războiului şi mai ales tacticile ei. Scheciurile – migălos construite, cu răsturnări de situaţie şi poantă, intuibilă însă pe la jumătatea fiecărei poveşti – sînt ofertante
  Citeste tot pe Dilema veche
• De la Godot la Naţional. Telegrame de Mircea Sorin Rusu sursa: Observator Cultural
  Alexandru Popa e un dramaturg căruia experienţele din televiziune i-au dat o remarcabilă siguranţă a scriiturii, pornind de la ceea ce ar reprezenta date native: simţul replicii şi al situaţiei dramatice. Cea mai recentă (avan)premieră de la Godot, Cine iubeşte plăteşte, cuprinde trei scene pe tema, vastă, a iubirii, cu un iz cosmopolit – cu excepţia, să spunem, a părţii a doua (dar nici ea, la o adică), textele ar putea la fel de bine să fie americăneşti (localizarea nu face obiectul de interes al lui Alexandru Popa, însă asta e un detaliu): un amestec de absurd relaţional, ambiguităţi comunicaţionale generatoare de umor, răsturnări de situaţii, poveşti de viaţă uşor la limită, nu mai puţin general valabile. Ultimul episod al unei concedieri colective (à la Up in the Air…) scoate la iveală mizantropismul unui şef de multinaţională (el personal, niciodată prezent…) căruia nu-i place cînd oamenii se iubesc, în biroul unui service auto
  Citeste tot pe Observator Cultural