Chip și Dale în ipostaze compromițătoare de Alexandra Felseghi sursa: Revista Tribuna
Premiera din 20 ianuarie a spectacolului Chipsuri şi dale, în regia lui Cristian Nedea, a atras un public numeros şi foarte variat în sala Teatrului Naţional din Cluj. Iniţial, credeam că e vorba de simpaticele veveriţe Chip şi Dale, dar apoi am aflat că este un fel de Chippendales. De fapt, spectacolul a fost o combinaţie dintre copilării (Chip and Dale) şi ideea de „sex sells” – sexul vinde (Chippendales). Chip şi Dale făcând striptease. Mai pe româneşte: furăm dale pe care le vindem, apoi mâncăm chipsuri cu surprize, după care facem şi striptease – toate pentru a câştiga bani. Cam aşa s-ar putea rezuma comedia lui Ioan Peter, un Full Monty povestit românilor, în care se vorbeşte despre disponibilizări, şomaj, găinării, foste animatoare şi recuperatori.
Ce m-a atras în sala de spectacol a fost faptul că mi-era dor să văd o producţie semnată Cristian Nedea. După o pauză destul de lungă, mi s-a părut un eveniment, mai ales că el a avut loc pe scena mare şi nu la studio Euphorion. În plus, ţinem cu toţii minte că spectacolul Tot ce se dă, la care lucrase tot cu Ioan Peter ca dramaturg, a primit critici pozitive şi s-a jucat destul de multă vreme la sala studio. Acest lucru m-a convins să merg, trecând cu vederea titlul (care poate sistematiza întregul spectacol încadrându-l într-un sertar tematic „de divertisment”, „uşurel”, „pentru... alţii”) şi afişul (care îmi amintea vag de spectacolele de turneu, export Bucureşti-provincii, la care nu merg din principiu). Din acest punct de vedere, afişul mi-a tăiat din curiozitate, pentru că a dat prea mult din cheia spectacolului. Ştiam că va fi o rescriere după celebrul film britanic Full Monty – Gol puşcă (r. Peter Cattaneo, 1997), că actorii vor face striptease şi că publicul va râde din această cauză. Din acest punct de vedere, aşteptările nu mi-au fost înşelate, iar experimentul a fost unul reuşit. Păcat că n-am făcut parte din publicul ţintă. Glumele facile (numite şi „cioace”), care au marcat întreg spectacolul au fost gustate de majoritatea publicului, care a simţit nevoia să aplaude aproape de fiecare dată. În planul construcţiei, spectacolul a fost foarte apropiat de structura sitcom-ului sau a emisiunilor de divertisment de weekend, ancorate în realitatea imediată, făcând aluzie la probleme politice cotidiene, şomaj, disponibilizări. Aceasta a fost nişa de legătură pe care spectacolul a folosit-o pentru a crea o adevărată complicitate cu spectatorii-ţintă. Din punctul meu de vedere, efortul depus de actori în acest sens a variat de la „prea mult” la „insuficient”. De exemplu, show-ul final á la trupa Sistem al şomerilor deveniţi stripperi s-a sprijinit pe doi actori din şase (!), care erau suficient de bine pregătiţi fizic pentru a face asta (Ade - Cătălin Codreanu şi Mile - Radu Lărgeanu). Altă nişă de legătură cu publicul a fost rolul plutonierului Omu (Ovidiu Crişan) care, după modelul Garcea, a devenit un trist simbol al autorităţii
româneşti. Nu s-a pus niciun fel de accent pe relaţiile dintre personaje, ele fiind construite la un nivel grotesc, puţin credibil. Importante au fost caricaturile umane: fosta prostituată devenită femeie cu responsabilităţi (Tora - Adriana Băilescu), gigolo-ul narcisist (Ade - Cătălin Codreanu), şomerul familist (Alex - Sorin Misirianţu), cuplul de aliaţi în găinării (Roro - Emanuel Petran, Jaro - Cătălin Herlo), timidul
(Mile - Radu Lărgeanu) şi alţii. Singurul personaj pe care nu l-am înţeles a fost Vasile (Cristian Rigman). Cine e Vasile? Din perspectivă vizuală, scenografia creată de Adrian Damian a susţinut întrutotul povestea”. Sistemul pe care s-a lucrat a fost de straturi, construite din mari fâşii de plastic transparent pentru zugrăvit. Acestea se înlăturau pe măsură ce acţiunea se intensifica, pentru ca la final să ni se descopere adevărata construcţie: un club de noapte proaspăt inaugurat şi foarte frumos realizat.
La ieşirea din sala de spectacol am ajuns la concluzia că noua producţie a Naţionalului clujean va atrage probabil un public destul de mare la următoarele reprezentaţii, pentru că marea majoritate caută să se defuleze prin râs la teatru şi nimic mai mult.
Cum se formează o trupă de stripperi de Radu Constantinescu sursa: Ziarul Financiar
Soluţia nu pare a fi deosebit de complicată. Este nevoie de 1-2 întreprinzători cu idei, de 6 tineri fără prejudecăţi şi de o sală în care formaţia respectivă să se pregătească, iar apoi să iasă în faţa publicului.
După câteva repetiţii, încep să curgă banii, deoarece de public amator de asemenea show-uri se pare că nu ducem lipsă.
Aşa s-au petrecut lucrurile şi la Cluj. Întreprinzătorii se numesc M. Chris. Nedeea (regizor) şi Ioan Peter (dramaturg), tinerii fără prejudecăţi sunt Sorin Misiranţu, Emanuel Petran, Cătălin Herlo, Dan Chiorean, Cătălin Codreanu şi Radu Lărgeanu (actori ai Teatrului Naţional), iar sala este, după cum lesne puteţi bănui, cea a cunoscutei instituţii clujene.
Interesant este faptul că textul a fost "comandat" autorului (dramaturg, actor, fondatorul teatrului pit .Arad) de către regizor, special pentru Sala Mare a Naţionalului clujean, că după primele repetiţii autorul a venit la Cluj şi,
Citeste tot pe
Ziarul Financiar
