editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6

• Agitaţia unui spectacol de Marina Roman sursa: Time Out
  Colonia îngerilor, piesă premiată la Gala Uniter, nu reuşeşte să treacă proba scenei, la Teatrul Mic.
  O vânzoleală de nedescris: oameni parcă ameţiţi, care vorbesc aiurea şi poartă câte o pereche de aripi jumulite, ca de bâlci. Nu-i tot! Se strigă unii pe alţii cu nume de îngeri. Aştept cu răbdare ca agitaţia din scenă să devină spectacol, iar vorbele spuse câş, replici. Mă antrenez în a nu părea foarte stânjenită privindu-l pe Alexandru Repan într-un rol (Mihăiţă) pe care îl serveşte doar apelând la arsenalul experienţei sale de-o viaţă (mai ales jocul pe emoţie), dar fără grija de a estompa (măcar) rutina şi plictiseala iremediabile ce par a-l cuprinde. Şi încerc să mă dumiresc ce se întâmplă pe scenă. Iată: un întreprinzător s-a gândit să-şi deschidă un restaurant.
  Originalitatea constă în faptul că toţi angajaţii trebuie să îndeplinească o singură condiţie: să fie bolnavi incurabil, necontagios.
  Citeste tot pe Time Out
• Un spectacol dezagreabil de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Un text cu o filosofie caznita, cat si pretentiile fade regizorale de originalitate au drept rezultat
  un spectacol dezagreabil, plictisitor, care nu comunica nimic. Totul este o facatura incoerenta,
  care sacrifica talentul celor distribuiti sa interpreteze roluri, ca personaje credibile nu sunt.
  Textul "Colonia ingerilor", ca piesa de teatru nu poate fi numit, a fost premiat pentru dramaturgie in 2005 de catre UNITER. In urma a numeroase volume tiparite, autorul stefan Caraman este un nume stimat, dar acest text, asa cum spunea candva si Caragiale, poate fi calificat a face parte din "piesele neroade". Conflictul este aproape inexistent, personajele n-au continut, intentia scrierii fiind de a filosofa despre viata si moarte. Intr-un restaurant numit "Colonia ingerilor" unde sunt angajati si servesc clientela alcatuita din oameni bogati, bolnavi incurabili. Doi dintre ei, Mihaita si Gavrila, se indragostesc, ca si patronul, de o fata bolnava de leucemie. Acesta ar vrea sa fie
  Citeste tot pe România Liberă
• Colonia Caraman de Andra Dumitrescu sursa: Saptamana Financiara
  Colonia Caraman
  19/10/2007 de Andra Dumitrescu
  
  Distinsa de UNITER in anul 2005 cu Premiul pentru cea mai buna piesa a anului, „Colonia ingerilor" de Stefan Caraman intra in proiectele regizorale ale Nonei Ciobanu, una dintre membrele juriului de atunci. La doi ani de la propunere, Teatrul Mic isi deschide stagiunea cu spectacolul „Colonia ingerilor" in regia celei care a dorit sa o monteze.
  
  Un local in care toti ospatarii angajati sunt bolnavi in faze terminale, dar au voie sa faca tot ce le trece prin minte cu cei care le sunt clienti. Inca de la inceput, patronul le ofera o pereche de aripi de inger si cate un nume pe masura, Mihaita, Gavrila... O atmosfera macabra pentru care unii platesc bani seriosi ca sa participe la un spectacol dat de bolnavi de SIDA sau cancer... Chelnerii au si ei privilegiul de a-si tortura clientii care dau bacsisuri pentru a fi batuti sau
  Citeste tot pe Saptamana Financiara
• Recomandari de metropotam.ro sursa: metropotam.ro
  Am fost sambata seara, dupa o pauza cam mare, la teatru si am nimerit o piesa super tare. Spun "am nimerit", pentru ca "avizarea" tocmai ce mi-o facusem de pe net, unde am citit cum ca piesa in cauza ar fi despre spectacolul mortii. Si cum subiect mai tare nu stiu sa se fi inventat (de la pacaleala reality show-ului olandez in care cel mai votat muribund primea organul datator de viata) m-am dus sa vad cum mai mor altii.
  
  Sinistru, dar catchy. Insa aici lucrurile se complica putin, pentru ca, de fapt, pe spectacolul mortii altora se bazeaza Colonia Ingerilor, piesa care in 2005 a castigat la UNITER premiul pentru cel mai bun text, scris de Stefan Caraman. Dupa mine, poate castiga linistit acum premiul pentru cea mai buna piesa.
  
  Si asta pentru ca regizoarea Nona Ciobanu, care si-a dat seama de potentialul textului inca din 2005 si s-a hotarat sa-l puna in scena, spre scepticismul autorului, a stiut sa-i evidentieze atat dramatismul, cat si umorul negru. Mai mult,
  Citeste tot pe metropotam.ro
• "Colonia ingerilor" coboara pe scena de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul.ro
  O circiuma in care toti chelnerii sint bolnavi in stare terminala este subiectul premierei cu care Teatrul Mic si-a deschis stagiunea. Montarea ii apartine Nonei Ciobanu.
  
  
  "Colonia Ingerilor", a dramaturgului Stefan Caraman, a cistigat Premiul UNITER pentru cea mai buna piesa in anul 2005. In juriul care-i acordase distinctia era si regizoarea Nona Ciobanu, care, convinsa de calitatea textului, s-a hotarit sa o monteze, asta in ciuda scepticismului autorului, care declarase de mai multe ori in presa ca piesele contemporane nu au sansa sa fie transformate in spectacole.
  
  Spectacolul "Colonia ingerilor" este un amestec de grotesc si macabru.
  
  Mizind pe fascinatia pe care moartea o exercita asupra omului, un patron postdecembrist deschide o circiuma in care chelnerii sint cu totii bolnavi incurabil si, mai mult, aflati in ultimele stadii ale maladiei. La angajare, ei primesc aripioare kitchoase de inger si nume angelice mistocarite, Gavrila, Mihaita etc.
  Citeste tot pe Cotidianul.ro
• Înger şi demon - Colonia îngerilor de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Colonia îngerilor este un text al lui Ştefan Caraman, premiat de Uniter în 2005, publicat în 2006 şi pus în scenă acum, la Teatrul Mic, de Nona Ciobanu. Ideea textului nu e neinteresantă: un tip, Patron vrea el să i se spună, deschide o cîrciumă în care servesc numai bolnavi incurabili (dar nu contagioşi!), costumaţi în îngeri, cu aripi de operetă. Condiţia lor specială le dă dreptul ca, în aşteptarea deznodămîntului care nu poate întîrzia mult, să facă orice, de exemplu să agreseze clienţii, verbal şi fizic. Cum şi clienţii, plătitori, au dreptul să-i agreseze în fel şi chip. Restaurantul e salvarea (temporară) a acestor muribunzi, Patron îi adună, la modul cel mai propriu, de pe drumuri. Cine vine la o asemenea locantă? O lume pestriţă, în majoritate formată din interlopi (asta sugerează, de pildă, ochelarii negri pe care îi poartă unii clienţi), indivizi plini de bani şi în căutare de senzaţii noi şi tari: oricînd se poate
  Citeste tot pe Observator Cultural