editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6

• Ce mai fac independenţii? de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  După ce acum jumătate de an a pus la Teatrul German de Stat din Timișoara „Pool (No Water)“ de Mark Ravenhill, tânărul regizor și actor Alex Mihăescu (cu bună parte de studii în Germania) a ales, de data aceasta, consacratul spațiu al independenților, Teatrul LUNI de la Green Hours, ca să monteze „Concreții“ după Vladimir Sorokin.
  Scenariul sau e mai sumbru ca pustiul: trei personaje defileaza frenetic în sus si în jos, într-o potentiala lume a viitorului, simpla la minte, ultrastandardizata, întru totul abrutizata, unde sensul, bunul-simt si bunul gust s-au evaporat complet. Cele doua eroine si un erou sunt mai mult ca sigur adolescenti în plina explozie a personalitatii si propriei chimii. Aparitia acestei tinereti în deriva e motivata de Alex Mihaescu prin faptul ca „dintre toti, tinerii vor fi cei mai afectati pentru ca sunt formati într-o lume în care misterul devine digitalizat si politica un superstat global în sine cu intrare prin carte de
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Spectacole care fac carieră în lume de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  Cartier de vară newyorkez
  În cadrul Festivalului undergroundzero din New York, organizat de ICR, piesa "Concreţii" după Vladimir Sorokin (producţie a Teatrului Luni de la Green Hours, regia Alex Mihăescu) s-a bucurat de un deosebit succes în rândul publicului. Cronicarul de la "NYTheatre.com Review" comenta: „O trupă talentată şi dedicată, alcătuită din Katia Pascariu, Monica Săndulescu şi Marius Damian, sub direcţia lui Alexandru Mihăescu, se aruncă trup şi suflet în această felie de literatură. Jocul actorilor este sălbatic şi fizic - atât de mult încât aproape am regretat că piesa este de fapt un text literar (...) Cu toate că ar fi de semnalat critici în privinţa scriptului şi a regiei, conţinutul de idei al spectacolului merită pe deplin o şansă de la spectator".
  La rândul său, "Time Out New York" descria „intensitatea admirabilă, inteligentă şi jucăuşă" a video designului lui Cinty, iar Mario Fratti ("America Oggi") îşi
  Citeste tot pe Cotidianul
• Teatru alternativ: Concreţii de Cristiana Gavrilă sursa: TimeOut
  Ceea ce în urmă cu puţin timp, părea un fragment dintr-un film science-fiction, astăzi, a devenit realitatea de fiecare zi. Viaţa virtuală a înlocuit cu rapiditate o bună parte din viaţa reală. Sunt studii prin care psihologii demonstrează că omul nu are capacitatea de a separa cu precizie întâmplările reale de ficţiunea visului sau a jocurilor virtuale.
  Piesa lui Vladimir Sorokin arată cum se transformă individul rupt între două realităţi, ambele trăite ca fiind extrem de concrete. Devine real ceea ce crede el că este real, iar convingerea unei a doua realităţi determină schimbări esenţiale la nivelul gândirii. Ceea ce a debutat ca o joacă se manifestă în simptomele unor boli psihice, iar Sorokin încearcă să arate, la modul extrem de expozitiv şi neimplicat, consecinţele individuale şi sociale ale acestor mutaţii psihice.
  Omul fără însuşiri în viaţa reală se dedublează în avatarul cu însuşirile “ideale”, dar robotizate,
  Citeste tot pe TimeOut
• Violenţa high-tech a teatrului de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  Două fete şi un băiat pot merge la can ting (cantină), la jiu ba (bar) sau în ye zong hui (club de noapte), ca să se facă praf cu pi ju (bere) ori ke kou ke le (coca cola). Nu iese din calcul nici o vizită la un complex de magazine, pentru că sunt cu toţii kogeru (înnebuniţi după modă).
  Nu fac nimic din toate astea. Îşi verifică fiecare dintre ei creditele disponibile şi hotărăsc că cel mai bun loc pentru o noapte de pierzanie rămâne spaţiul înfricoşător şi dinamic al Arhivelor Literare, care inventariază mii de lumi din realitatea virtuală. Aici, participă afectiv şi psihomotor la un alt act de consum literar.
  Cu wai huiul din buzunar (valuta) îşi fac un upgrade al costumelor, împrumută de la animale preistorice cele mai pragmatice elemente de forţă: gheare puternice, maxilare oţelite şi epiderme inexpugnabile şi intră în conflict, cu ajutorul unor computere avansate, chiar cu personajele cărţilor: cu balena din „Moby Dick“ sau cu
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Teatru alternativ: Concreţii de sursa: Pro TV Magazin
  Ceea ce în urmă cu puţin timp, părea un fragment dintr-un film science-fiction, astăzi, a devenit realitatea de fiecare zi. Viaţa virtuală a înlocuit cu rapiditate o bună parte din viaţa reală. Sunt studii prin care psihologii demonstrează că omul nu are capacitatea de a separa cu precizie întâmplările reale de ficţiunea visului sau a jocurilor virtuale.
  Piesa lui Vladimir Sorokin arată cum se transformă individul rupt între două realităţi, ambele trăite ca fiind extrem de concrete. Devine real ceea ce crede el că este real, iar convingerea unei a doua realităţi determină schimbări esenţiale la nivelul gândirii. Ceea ce a debutat ca o joacă se manifestă în simptomele unor boli psihice, iar Sorokin încearcă să arate, la modul extrem de expozitiv şi neimplicat, consecinţele individuale şi sociale ale acestor mutaţii psihice.
  Omul fără însuşiri în viaţa reală se dedublează în avatarul cu însuşirile “ideale”, dar robotizate,
  Citeste tot pe Pro TV Magazin
• Plus-minus in viitor de Robert Bălan sursa: România Liberă
  O societate in care tehnologia ne poate ajuta sa facem orice. O societate in care formele de distractie si lucrurile care se cumpara iti pot indeplini orice vis. Intr-o astfel de societate traiesc "concretii".
  O seara obisnuita intr-o ultra-tehnologizata societate a viitorului. Cu corpurile lor perfecte, modificate chirurgical si genetic, cu hainele lor perfecte, trei tineri ies seara in oras. Prima oprire: o vizita la "Arhive". Acolo pot trai sau, mai degraba, pot intra direct in orice film sau opera literara. Pot intra in orice personaj. Il pot devora. Acolo "Dune" sau "Razboi si pace" sunt doar pretexte pentru o experienta hi-tech, o experienta asemanatoare unei halucinatii sau, mai exact, unui "trip" unei calatorii.
  Asta fac cele trei personaje din "Concretii", o piesa in care Vladimir Sorokin inventeaza nu numai o alta lume, dar si un nou limbaj. Cuvinte din chineza, cuvinte care si-au pierdut sensul de baza si tot felul de expresii alcatuiesc un jargon specific celor trei,
  Citeste tot pe România Liberă
• Un exercitiu superficial de-a...postmodernismul de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Teatrul Luni, varf de lance al teatrului independent, este deschis oricarui proiect de teatru experimental si, din 1997 cand s-a infiintat, a inregistrat numeroase succese. De asta data, prezinta "Concretii", un spectacol experiment, superficial, un exercitiu teatral scolaresc.
  Teatrul Luni se adreseaza unui public special, spectatorilor tineri. In functie de cerintele sale isi selecteaza repertoriul acest teatru independent. si de asta data optiunea repertoriala este de exceptie, textul lui Vladimir Sorokin avand o tinta precisa, tinerii. Scriitorul rus, interzis pana la destramarea URSS, nascut in 1955, ramane unul din reprezentantii apreciati ai curentului postmodernist din Rusia. Eroii sai din "Concretii" sunt trei tineri, Masa, Masenka si Kolea care traiesc intr-o lume suprarealista a unui posibil viitor. Ei vor sa aiba o existenta "cool", asa cum incearca si o anume parte din tinerii nostri contemporani.
  Pentru cei trei sexul si violenta sunt principalele preocupari.
  Citeste tot pe România Liberă