editeaza

• Dragoste și moarte în universuri paralele de Monica Andronescu sursa: Yorick
  La 20 de ani de existență, Teatrul Act rămâne în peisajul teatral independent din România credincios acelui tip de teatru pe care l-a promovat încă de la început, și anume, teatrul de artă. Într-o lume teatrală tot mai fragmentată, Teatrul Act, deși are puține premiere anual, este de fiecare dată, prin doar numele său, o garanție a calității. Este și cazul celei mai recente premiere, „Constelații” de Nick Payne, în regia lui Radu Iacoban, avându-i în distribuție pe Ana Ularu și Radu Iacoban.
  Radu Iacoban este el însuși una dintre cele mai interesante apariții din ultimii ani din zona regiei, o zonă în care prea rar, în ciuda numărului mare de absolvenți, apare câte o personalitate artistică bine conturată. Însă Radu Iacoban, după cele mai recente montări, își conturează clar un profil artistic, creează spectacole extrem de moderne, adesea impecabile din punct de vedere al construcției – cum este cazul celuilalt spectacol de la Act,
  Citeste tot pe Yorick
• Constelațiile nu au spațiu suficient pentru suferințele noastre de Nona Rapotan sursa: BookHub
  Ador să merg la spectacole de genul acesta. Grele ca subiect, care te răscolesc pe interior până te dau peste cap total, care te provoacă să cauți răspunsuri și soluții și nu-ți cer doar simple reacții. Este adevărat că nici n-aș putea să merg de trei ori pe săptămână la astfel de reprezentații. Aș înnebuni în mod sigur, sau, varianta mai convenabilă, aș trece pe pilot automat și n-aș mai internaliza nimic. Un text cum este Constelații de Nick Paine îmi oferă ceva mai mult decât textele lui Shakespeare sau Cehov, de care voi fi veșnic îndrăgostită, să ne înțelegem. Aici, în Constelații, trec dincolo de convenția teatrală și intru în poveste pe de-a-ntregul, ba chiar și cu bocancii, că așa se întâmplă când te simți brutalizată. Și o să-mi explic această afirmație, dar până atunci va trebui să fac un mic ocol.
  Negarea (care uneori vine la pachet cu izolarea, depinde de persoană), furia, negocierea, depresia și acceptarea
  Citeste tot pe BookHub
• Love Story pe ”repeat” de Răzvana Niţă sursa: Revista Teatrală Radio
  Ca din întâmplare, El şi Ea se întâlnesc. Aşa începe cea mai veche poveste din lume. Înainte de a fi despre iubire, a fost despre elementul accidental: viaţa îi aduce împreună şi îi pune în situaţia de a conversa, de a dori să se cunoască, de a rămâne cât mai mult timp unul în preajma altuia. Şi apoi ghinionul, nenorocirea, accidentul genetic, boala, moartea sau, mă rog – aparent – sfârşitul.
  Textul lui Nick Payne e construit inteligent (dar nu sofisticat) şi se bazează pe un tip special de acumulare prin repetiţie. Mai multe scene se joacă de câteva ori, dar într-o tonalitate şi tensiune diferite. Ca spectator, te laşi fascinat de acest ”sistem” iniţial contrariant, echivoc, straniu, uşor absurd, apoi din ce în ce mai bogat, mai fertil, mai interesant, inspirator, special. E ca şi cum providenţa te lasă să tragi mai multe lozuri până simţi că tot ce a fost de câştigat s-a câştigat.
  "Constelaţii” e o invitaţie într-un
  Citeste tot pe Revista Teatrală Radio
• Constelatii de Nick Payne – Teatrul ACT de Emil Călinescu sursa: LaTeatru.EU
  De cate ori nu v-ati intrebat cum ar fi fost viata voastra daca intr-un anumit moment ati fi luat o alta decizie? Daca eu luam alta decizie, toate erau bune. Dar am gresit, am fost eu prost …
  Sau a gresit celalalt. Daca nu gresea el, toate erau bune si frumoase …
  Problema noastra, a oamenilor, este ca nu vom afla niciodata cum ar fi fost. Doar ne inchipuim, ne mintim singuri ca ar fi fost mai bine. Ne gandim doar la o fateta a problemei. Niciodata la toate. Daca nu am fi luat noi decizia X, viata noastra ar fi fost COMPLET diferita, nu mai buna sau mai rea, ci diferita.
  Daca nu te-ai fi inscris la facultatea X, ci ai fi ales facultatea Y, ai fi fost cu totul altul. Alt anturaj, alti profesori, alt loc de munca. Alt viitor. TU ai fi fost altul. Crezi ca n-ai fi regretat? Posibil sa da, posibil sa nu. Poate NU ai fi regretat, dar nu pentru ca ti-ar fi fost mai bine, nicidecum, ci pentru ca ai fi avut alta gandire. Poate una mai practica. Poate una mai concentrata (era sa zic
  Citeste tot pe LaTeatru.EU
• Dragoste și moarte în universuri paralele de Monica Andronescu sursa: Yorick
  La 20 de ani de existență, Teatrul Act rămâne în peisajul teatral independent din România credincios acelui tip de teatru pe care l-a promovat încă de la început, și anume, teatrul de artă. Într-o lume teatrală tot mai fragmentată, Teatrul Act, deși are puține premiere anual, este de fiecare dată, prin doar numele său, o garanție a calității. Este și cazul celei mai recente premiere, „Constelații” de Nick Payne, în regia lui Radu Iacoban, avându-i în distribuție pe Ana Ularu și Radu Iacoban.
  Radu Iacoban este el însuși una dintre cele mai interesante apariții din ultimii ani din zona regiei, o zonă în care prea rar, în ciuda numărului mare de absolvenți, apare câte o personalitate artistică bine conturată. Însă Radu Iacoban, după cele mai recente montări, își conturează clar un profil artistic, creează spectacole extrem de moderne, adesea impecabile din punct de vedere al construcției – cum este cazul celuilalt spectacol de la Act,
  Citeste tot pe Yorick
• Singlelove in Multiverse de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Se iau ingredientele unui clasic Act:
  text anglo-saxon proaspăt (Constellations - premieră absolută la Londra, în ianuarie 2012)
  al unui dramaturg tânăr, bine conectat la tot ce înseamnă trecut dramaturgic şi prezent multi-disciplinar (Nick Payne, născut în 1984, cel mai tânăr deţinător al Evening Standard Theatre Awards pentru cel mai bun spectacol primit fix pentru prima înscenare a Constelaţiilor);
  doi actori în mare formă, cu mare poftă de joc şi talent pe măsură (Ana Ularu & Radu Iacoban),
  conduşi de un regizor (acelaşi Iacoban) capabil să privilegieze deopotrivă cuvântul, gândul, imaginea şi imaginaţia.
  Se adaugă:
  o scenografie-noir, aparent minimalistă, în fapt deştept-multi-funcţională (reverenţe pentru Tudor Prodan)
  pe care se proiectează zeci şi sute şi mii de lumini şi mini-lumini şi micro-lumini şi nano-lumini, cât să aducă cerurile în pivniţă şi senzaţia de capăt al tunelului în negrul infernului (ample
  Citeste tot pe Agenda LiterNet