Esteve Soler, dramaturg catalan, profesor de scriere dramatică, este autorul unei trilogii în care se dovedeşte a fi contra tot. Contra democraţiei, Contra progesului, Contra iubirii. Nu, Soler, nu este un bărbat încă tânăr, dar acrit ori care pozează în a fi acrit prematur de lume şi de viaţă.
Cu atât mai mult nu este un nihilist de profesie. Însă, privind şi cercetând cu atenţie împrejurul său, observând lumea în care trăieşte, Soler a depistat anomalii, excese, aberaţii rezultate din supralicitarea/suprasolicitarea în societatea postmodernă a unor concepte şi valori fundamentală în virtutea şi în baza cărora se cuvine să fie organizate viaţa şi raporturile interumane. Problema e, ne atrage atenţia Soler, că respectivele concepte şi valori au început să fie asimilitate unui gumilastic întins la maximum, iar aceasta a dus la denaturarea gravă, primejdioasă a ideii de democraţie, de progres, de iubire.
Trilogia lui Soler,
Citeste tot pe
Adevărul