editeaza

• 1
• 2
• 3

• Contra progresului de Esteve Soler in Fest(in) pe Bulevard. Cronica de teatru de Iulia Alexandra Carnaru sursa: Raftul cu idei
  Am avut ocazia, in cadrul aceluiasi Fest(in) pe Bulevard, sa vizionez un al doilea spectacol regizat de Bobi Pricop: „Contra progresului” de Esteve Soler (primul a fost „Pisica verde” venit de la Teatrul pentru copii si tineret „Luceafărul” Iasi).
  Spectacolul se joaca din noiembrie 2013 la Teatrul Bulandra, Bucuresti, iar in competitia Fest(in) a participat in cadrul sectiunii „crize de familie” si s-a desfasurat in Sala George Constantin, plina de spectatori si in prezenta regizorului (prezent de altfel si la reprezentatiile celuilalt spectacol din festival).
  Esteve Soler este cel care semneaza textul care sta la baza spectacolului. Piesa, impreuna cu „surorile”„Contra iubirii” si „Contra democratiei” compun trilogia dramaturgica „Contra”, lansata in 2008 de autorul catalan (in momentul prezent profesor de scriere dramatica la Universitatea Barcelona, al carui absolvent si este). Trilogia a fost rapid preluata, tradusa si montata pe scenele
  Citeste tot pe Raftul cu idei
• Progres... ce mândru sună acest cuvânt... de Cristiana Gavrilă sursa: Teatrul azi
  Dramaturgul catalan Esteve Soler prelungeşte în secvenţe de viaţă analiza unor termeni esenţiali ai vocabularului modern, atât de asaltaţi de lumea contemporană, încât şi-au pierdut sensurile profunde şi au devenit un simplu material sonor, în spatele căruia se ascund cele mai demente manifestări ale umanului. După şirul „democraţie, iubire, progres“ (acestea sunt noţiunile abstracte care transformă existenţa într-o experienţă absurdă, comică şi tragică în aceeaşi măsură – spune Soler) se poate pune semnul egal, şi continua, firesc, cu „manipulare, maladie, viciu, dezumanizare etc.“. Nu este un dicteu automat, ci doar modalitatea de a analiza, cu efectul supradimensionat al privirii prin lupă, folosind contrastul dintre aparenţă şi realitate, paradoxul dintre discursul social şi punerea lui în practică. Trilogia-manifest (Contra democraţiei, Contra progresului, Contra iubirii) tradusă în limba română de Luminiţa Voinea Răuţ
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Progresul devorându-şi fiii de Andreea Dumitru sursa: Teatrul azi
  La primele sale reprezentaţii, Contra progresului de Esteve Soler, prezentat ca „un masterclass în regia lui Bobi Pricop“, în spaţiul experimental de la Sala „Izvor“ a Teatrului „Bulandra“ – „Laboratorul de noapte“ –, aminteşte destul de mult tehnica de decupaj regizoral exersată în spectacolul de debut Jocuri în curtea din spate de Edna Mazya. Şi aici, fiecare dintre cei trei actori (colegi de generaţie) – Ioana Manciu, Vlad Pavel şi Cezar Grumăzescu –, cărora li s-a alăturat Aida Avieriţei, interpretează mai multe personaje, într-un spaţiu de joc neutru, înconjurat de public pe trei laturi, secvenţele de acţiune fiind delimitate cu ajutorul luminilor (care, pâlpâind a „pană de curent“, corespund „întunericului“ dorit de autor). Şi aici, mişcarea scenică depinde de variatele dispuneri ale unor scaune de birou, obligându-i, astfel, pe actori să-şi descopere expresivitatea mai mult în imobilitate şi să-şi domine
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Un remarcabil spectacol al tinerilor independenți de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  La ediția trecută a Festivalului Național de Teatru, un juriu desemnat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru, acorda premiul “Tânără speranță”, actriței Ioana Manciu pentru rolurile dintr-un spectacol de excepție “Jocuri din curtea din spate” în regia lui Bobi Pricop, comentat pe acest blog. După un an de relativă tăcere, tânărul regizor revine în forță, alături de o parte din echipa spectacolului său de debut “Jocuri din curtea din spate” de la Teatrul Act și oferă “Contra progresului”, o imprsionantă “fabulă” cu intenții suprarealiste despre “întunericul” care ne amenință ca rezultat al “progresului” societății prezente. Alege cu inteligență o piesă din trilogia dramaturgului catalan Esteve Soler, personalitate la ordinea zilei în repertoriul european. Trilogia sa cuprinde “Contra progresului”, “Contra iubirii” și “Contra democrației”, titluri provocatoare. Stilul scrierii lui Esteve Soler
  Citeste tot pe Spectator
• Progresul absolut: o lume fără oameni de Monica Andronescu sursa: Yorick
  După câteva reprezentaţii care au avut loc la sfârşitul stagiunii trecute şi după ce a fost prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Scurt de la Oradea, din această toamnă, spectacolul lui Bobi Pricop, „Contra progresului”, a avut premiera oficială de curând la Sala Laborator a Teatrului Bulandra. Textul dramaturgului catalan Esteve Soler – deja cunoscut şi jucat în România, unde trilogia lui, din care face parte şi „Contra progresului”, a fost pusă în scenă în teatre diferite – este un scenariu cu gust de SF, un mic sfârşit al lumii, o mică apocalipsă trăită în direct, ca-ntr-o lume virtuală din care nu înţelegi că ai început să faci parte.
  Şapte momente diferite, şapte ipostaze ale existenţei contemporane şi post-contemporane aflate în plin „progres”, şapte situaţii de „viaţă” grotesco-absurde, la limita cu science-fiction-ul în care trăim. Un copil ieşit din plin 3D aterizează în casa unei familii
  Citeste tot pe Yorick
• Cum avansăm înapoi de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  "Voi progresul şi nimic alt decât progresul!" vitupera Caţavencu în capodopera lui I. L. Caragiale. De altminteri, progresul rămâne una dintre cele mai constante obsesii ale societăţii umane din toate timpurile.
  Esteve Soler ne invită la un tulburător exerciţiu de imaginaţie. Cum va arăta lumea viitorului? Ce se va alege de comunicarea interumană şi de valorile umanităţii: compasiune, generozitate, moralitate, echitate? Un parcurs dramatic, bine ambalat şi concis exprimat de tinerii actori Ioana Manciu, Aida Avieriţei, Vlad Pavel şi Cezar Grumăzescu, coordonaţi impecabil, în tuşe sigure de regizorul Bobi Pricop.
  Structura scenariului dramatic se sprijină pe şapte scene, şapte situaţii posibile, şapte cumplite dezvăluiri ale disoluţiei personalităţii individului şi în bună măsură şi a ideii de comunitate. În viitor, când marele deziderat al progresului se va fi împlinit, oamenii vor rămâne simple mecanisme animate de o amabilitate formală,
  Citeste tot pe Port.ro
• Lumea în şapte secvenţe de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Esteve Soler, dramaturg catalan, profesor de scriere dramatică, este autorul unei trilogii în care se dovedeşte a fi contra tot. Contra democraţiei, Contra progesului, Contra iubirii. Nu, Soler, nu este un bărbat încă tânăr, dar acrit ori care pozează în a fi acrit prematur de lume şi de viaţă.
  Cu atât mai mult nu este un nihilist de profesie. Însă, privind şi cercetând cu atenţie împrejurul său, observând lumea în care trăieşte, Soler a depistat anomalii, excese, aberaţii rezultate din supralicitarea/suprasolicitarea în societatea postmodernă a unor concepte şi valori fundamentală în virtutea şi în baza cărora se cuvine să fie organizate viaţa şi raporturile interumane. Problema e, ne atrage atenţia Soler, că respectivele concepte şi valori au început să fie asimilitate unui gumilastic întins la maximum, iar aceasta a dus la denaturarea gravă, primejdioasă a ideii de democraţie, de progres, de iubire.
  Trilogia lui Soler,
  Citeste tot pe Adevărul
• Regresul progresului de Oana Stoica sursa: Dilema Veche
  Trilogia dramaturgului catalan Esteve Soler – Contra democraţiei, Contra iubirii, Contra progresului – vizează viciile sistemice ale societăţii contemporane. Sistemele politice, avansul tehnologic, emanciparea afectivă sînt analizate şi deconstruite pînă la a demonstra că au devenit toxice pentru umanitate. În această ofensivă contra a tot, Esteve Soler se foloseşte de cîte şapte scheciuri pentru fiecare episod al trilogiei, mici piese burleşti, suprarealiste, care arată cum dezvoltarea inteligenţei duce la autodistrugerea umanităţii. Libertatea, progresul şi iubirea se transformă în opusul lor şi capătă valenţe monstruoase, devin letale.
  Dramaturgul catalan (născut în 1976) – profesor de scriere dramatică la Institutul de Teatru din Barcelona – excelează în umor absurd şi în concentrarea poveştii, care evoluează surprinzător şi devoalează sensuri nebănuite. Cele trei texte – traduse excelent în limba română de Luminiţa
  Citeste tot pe Dilema Veche