„Voi fi o mamă bună, copilul meu va fi un răsfățat, am să fac totul pentru el, nu-i va lipsi nimic. Mă voi schimba, voi fi o femeie strălucitoare pentru ca fiul meu să fie mîndru de mine." Așa începe - cu gradele de aproximare aferente citatului din memorie -, spectacolul „Copilul acesta" de Joel Pommerat (piesa a luat maul la Festivalul de la Avignon 2007), montat de Alexandra Badea la Teatrul „Sică Alexandrescu" din Brașov. Dar previziunile-proiecții ale mamei nu se împlinesc. Nu e loc de mândrie în relația parentală din „Copilul acesta": inhibitorie, sufocantă, scrîșnet pe scrîșnet latent. Ajunsă nepregătită la soroc, mama își reprimă nașterea. Frica de a nu fi pe măsura așteptărilor sau veșnicul instinct (egal cu al progeniturii care refuză să se despartă de cuibul ocrotitor al familiei cînd trebuie să-l părăsească) nu îi dă voie să elibereze copilul din cocon. Nu liniște protectoare, ci o apăsare sufocantă,
Citeste tot pe
Art Act Magazine
