editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• „Coriolanus”. Când teatrul şi politica fac artă de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Politica şi manipularea sunt un cuplu letal de natural born killers ce aştern cadavre în piramidă pentru ca cel pe care îl slujesc să se poată căţăra tenace către putere. Aceste mijloace când mai subtile, când grosolane, când rafinate în retorică dibace, când stridente şi strigătoare la cer nu se supun aceloraşi legi precum conştiinţa sau bunul simţ. Din calea celui care tânjeşte să urce treptele schiloade către puterea-drog, acest simbiotic periculos mătură de-a valma şi bune şi rele intenţii şi le înlocuieşte cu ceea ce trebuie să se vadă, să se ştie, să se creadă. Realitatea nu este altceva decât o chestiune de punct de vedere, iar monstrul bicefal ştie foare bine cum să o îndoaie după bunul plac. Nu avem nevoie de teatru şi de tradiţia de milenii a „minciunii acceptate” pentru a dibui efectele din viaţa reală ale acestor forţe care îşi dau mâna din ce în ce mai la vedere, mai feroce şi mai paralizant de eficace.
  Citeste tot pe Yorick
• „Coriolanus”, un spectacol despre frică… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Unul dintre cele mai așteptate spectacole ale toamnei, în București a fost, cu siguranță, „Coriolanus”. Pentru că Alexandru Darie montează rar, pentru că se știa că e în lucru de doi ani, pentru că teatrul lui Alexandru Darie are o forță aparte și pentru că el rămâne unul dintre cei mai mari regizori ai ultimei jumătăți de secol.
  În urmă cu câteva luni, în primăvară, am intrat în sala de la Grădina Icoanei, la sfârșitul unei repetiții. Nu mai erau acolo decât Alexandru Darie și Octavian Neculai, dar era decorul, pe care aveam să-l revăd în octombrie, la premiera din cadrul FNT, și era încă o energie care nu se disipase. Nisip pe jos, arena… și ochii aprinși de pasiune ai lui Alexandru Darie, care părea că arde pe dinăuntru și că acest spectacol se naște din durere și bucurie. Vorbea cu pasiune, povestea, trăia în lumea pe care o crea pe scenă. „Coriolanus marchează revenirea mea la teatrul politic. Din păcate,
  Citeste tot pe Yorick
• Coriolanus, între film de acțiune și dezbatere de idei de Cristina Modreanu sursa: Scena.ro
  Odată cu stingerea luminilor, în scena de la Bulandra Icoanei, complet refăcută pentru a imagina un mini-amfiteatru cu publicul pe toate cele patru laturi, năvălește ”mulțimea”, un monstru cu mai multe capete care răcnește, amenință, preia sloganurile care îi sunt aruncate și le multiplică cu vocea rezultată din unirea mai multor voci. Figuranții aduși în scenă pentru a alcătui această mulțime sunt îmbrăcați cu haine de strânsură, par murdari, neîngrijiți, hămesiți și poartă fiecare câte o armă albă sau un panou pictat cu un slogan amenințător. E uimitor și înfricoșător în același timp cum preiau ideile care li se aruncă și cum se înfierbântă scandându-le.
  Această primă scenă se repetă de mai multe ori pe parcursul spectacolului cu o durată de peste patru ore, iar ideile aruncate mulțimii se schimbă în funcție de varii interese, în timp ce ea, mulțimea, continuă să le propage, lăsându-se manipulată grosolan.
  Citeste tot pe Scena.ro
• Cu scârbă, cu frică, cu disperare. Punct şi de la capăt de Bogdan Burileanu sursa: Agenda LiterNet
  Că Shakespeare scria, acum aproape jumătate de mileniu, o piesă cum este Coriolanus, nu e de mirare. Radarul său genial descoperise, în cazul generalului roman Gaius Marcius Coriolanus un erou (ca să zicem aşa) mai etern decât chiar Cetatea eternă. Ajunge să mai adăugăm anii scurşi de la momentul existenţei terestre a acestuia şi vedem că se fac aproape 25 de secole. Deci, nu mai e un "accident al istoriei", o "afacere conjuncturală" sau - cu atât mai puţin - un erou plăsmuit. Nu, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor! Este o poveste (că, de n-ar fi, nu s-ar povesti) încrustată în ADN-ul umanităţii; cum s-ar spune... veche, de când lumea şi pământul. De constatat, de strigat, de disperat. Lumea asta există, pământul continuă să se învârtă, iar oamenii - să se comporte la fel de previzibil, de stupid (adesea) şi de îndărătnic (cel mai adesea). Vina lui Coriolan? A lui Shakespeare? Să fim serioşi...
  Serios (până la disperare) este şi
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• „Coriolanus“. Despre demnitate sau „Revolta maselor“ de Doinel Tronaru sursa: Adevărul
  Prin „Coriolanus“, spectacolul său de la Teatrul Bulandra, regizorul Alexandru Darie reînnoadă cu tradiţia marilor sale spectacole din anii ’90: vizuale, de o intensitate aproape epidermică, la scară mare şi pe teme mari. Textul lui Shakespeare indică clar duşmanul oricărei societăţi: populismul şi voinţa monstruoasă a plebei, ceea ce în epoca noastră, cu dominaţia reţelelor sociale şi aşa-zisa „democratizare“ a gusturilor, devine foarte actual.
  Pentru cine le cunoaşte, „Coriolanus“ reaminteşte de spectacole mari, grandioase ale lui Darie, care ne-au încântat în (acum) îndepărtaţii ani ’90 (şi, cum am mai scris, e chiar genul de teatru pe care-l prefer). Este vorba, în primul rând, de spectacolul-capodoperă „Iulius Cezar“, tot după Shakespeare – situaţia politică din „Coriolanus“ o prefigurează pe cea de la începutul mult mai cunoscutei drame istorice, dar vom reveni asupra acestui aspect –, dar şi de „Anatomie.
  Citeste tot pe Adevărul
• Lucrând cu Ducu de Vlad Brumaru sursa: Agenda LiterNet
  Eu cred foarte mult în întâlniri. Poate vorba "eşti suma întâlnirilor pe care le ai" nu este foarte departe de adevăr. Cred că întâlnirea cu domnul Ducu Darie a fost, pentru mine, una dintre cele mai importante întâlniri pe care le-am avut şi pe care o să le am.
  În cei aproape doi ani în care am repetat la Coriolanus am învăţat extrem de multe lucruri, atât profesionale cât şi pur şi simplu umane, şi practic mi-am mai făcut o "şcoală", pe lângă învăţăturile pe care le-am deprins şi încă le deprind din anii de facultate. O şcoală de teatru, teatru în cea mai pură formă a lui, teatru de calitate, teatru grandios, teatru adevărat. O şcoală pe care nu ţi-o oferă din păcate nimeni, pe care trebuie să o "furi" cum poţi, atât de necesară pentru a completa puţinii ani de studiu pe care îi avem la dispoziţie pentru aprofundarea unei arte atât de complexe.
  Am văzut multe în aceşti ani. Am văzut actori din diferite şcoli aducându-şi
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Se poate face politică spunând adevărul? de Răzvana Niţă sursa: Acta est fabula
  Atunci când le pică bine, oamenii politici folosesc fraze gen „e nevoie de întoarcerea la popor” sau „poporul are întotdeauna dreptate”. Dacă dăm deoparte stratul de ipocrizie şi oportunism, lucrurile stau un pic altfel. Politicienii măgulesc, „vrăjesc” şi „cumpără” electoratul în scopul de a ajunge la putere, iar poporul, nu de puţine ori, e superficial, indolent şi ingrat.
  Caius Martius, un general care face cât o armată întreagă, câştigă bătălii îngrozitoare, acoperindu-se de răni dar şi de glorie. Înnobilat cu supranumele Coriolanus, se va întoarce la Roma victorios şi va fi primit asemenea unui zeu. Eroul nostru e orgolios şi mai ştie că admiraţia semenilor e trecătoare. De aceea, iniţial refuză „să cerşească” plebei o recunoaştere politică, răsplata unei funcţii de reprezentare. La insistenţele mamei, o va face. Numai că la prima manifestare de personalitate, concetăţenii lui – lesne manipulabili – îl vor
  Citeste tot pe Acta est fabula
• „Coriolanus”, în regia lui Alexandru Darie, premieră extraordinară în Festivalul Național de Teatru de BookHub sursa: BookHub
  Spectacolul, o adaptare scenică după William Shakespeare, se înscrie în seria evenimentelor speciale organizate de FNT. Este un spectacol extrem de contemporan, impresionant prin anvergură și care atinge sufletul spectatorului, fiind rezultatul unui strigăt interior al creatorului.
  Una dintre cele mai ample producții teatrale din România din acest moment, spectacolul este realizat cu sprijinul a 70 de actori care urcă pe scenă și este creat de o echipă de elită, aflată sub bagheta regizorului Alexandru Darie: actorii Șerban Pavlu, Radu Amzulescu, Ana Ioana Macaria, Dan Bădărău, Camelia Maxim, Simona Pop, Ionel Mihăilescu, Gheorghe Ifrim, Romeo Pop, Antoaneta Cojocaru, Constantin Dogioiu, Elias Ferkin.
  Impresionantul decor este semnat de arh. Octavian Neculai, costumele de Lia Manțoc, iar muzica originală și sound design-ul de Cristian Lolea. Piesa beneficiază de o traducere realizată de Horia Gârbea și George Volceanov.
  Premiera găzduită în Festivalul
  Citeste tot pe BookHub
• FNT 2018 – CORIOLANUS de William Shakespeare de Lucian Giurchescu sursa: europalibera.org
  Constat că n-am apucat sa-mi aștern, încă, toate impresiile de la spectacolele ce m-au impresionat, la actualul Festival Național de Teatru din București.
  De la începutul festivalului spuneam că la vârsta și experiența mea nu voi scrie nici despre tot ce am văzut. Nu sunt un profesionist al criticii teatrale, ci doar un om care, activ, a viețuit aproape toată viața pe lângă scenă. Nu scriu, decât despre ce mi-a plăcut.
  Am învățat lecția asta din urmărirea unor emisiuni ale televiziunii franceze, unde un critic o practica. Criticul n-a pierdut nimic din faptul că nu înjura, ci tăcea și vorbea doar atunci când era convins că are de-a face cu valoare. Azi, la bătrânețe, e socotit cel mai mare critic francez și a devenit președintele Academiei Goncourt, care dă, în fiecare toamnă, unul dintre cele mai mari premii de literatură din lume. Ce veți mai citi, semnat de mine, nu sunt în nici un caz clasamente ci doar „bucuriile” mele de la acest
  Citeste tot pe europalibera.org
• „Coriolanus”, un spectacol despre frică… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Unul dintre cele mai așteptate spectacole ale toamnei, în București a fost, cu siguranță, „Coriolanus”. Pentru că Alexandru Darie montează rar, pentru că se știa că e în lucru de doi ani, pentru că teatrul lui Alexandru Darie are o forță aparte și pentru că el rămâne unul dintre cei mai mari regizori ai ultimei jumătăți de secol.
  În urmă cu câteva luni, în primăvară, am intrat în sala de la Grădina Icoanei, la sfârșitul unei repetiții. Nu mai erau acolo decât Alexandru Darie și Octavian Neculai, dar era decorul, pe care aveam să-l revăd în octombrie, la premiera din cadrul FNT, și era încă o energie care nu se disipase. Nisip pe jos, arena… și ochii aprinși de pasiune ai lui Alexandru Darie, care părea că arde pe dinăuntru și că acest spectacol se naște din durere și bucurie. Vorbea cu pasiune, povestea, trăia în lumea pe care o crea pe scenă. „Coriolanus marchează revenirea mea la teatrul politic. Din păcate,
  Citeste tot pe Yorick
• Am văzut Coriolanus de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  "Primul gând când am terminat lectura a fost să îmi scriu pe cartea de vizită: Eu am citit Solenoid. [...] A citi cartea asta este o performanţă. Nu pentru că e oboseală, ci pentru că trebuie să traversezi cea mai teribilă, cea mai densă atmosferă la care poate fi invitată o fiinţă umană, pentru că îşi traversează condiţia umană" (Gabriel Liiceanu despre Solenoid de Mircea Cărtărescu)
  25 octombrie 2018. Trecut de 6 seara. Pe trotuarul din faţa sălii Toma Caragiu a Teatrului Bulandra, trecătorii păşeau pe uriaşe afişe pe care stă scris Coriolanus. Numele spectacolului a cărui premieră stătea să înceapă, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, 2018.
  Şi care a început după mici discursuri prestate de Marina Constantinescu, selecţionerul FNT, şi de Alexandru Darie, regizorul spectacolului şi directorul teatrului. Şi care a continuat pentru 4 ore şi 15 minute. Cu o pauză.
  Ce e cu textul ăsta? Deşi e un Shakespeare,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet