Important într-o comedie este "să n-o dai pe alături" crede regizorul Vlad Mugur si esential pentru a "nimeri cu precizie nuanta si tonul exact" cum tot el spune că e idealul, este trasarea evidentă a granitei care-l desparte pe "alături" de teritoriul propriu.
În salonul incomod si prăfuit, construit pe scenă de scenograful Helmut Stürmer, e întuneric; lumina crudă pătrunde din cînd în cînd tăios prin usile batante, atît de improprii intimitătii. Colturile de mobilă si figurile din tablouri îsi dezvăluie treptat întregul, prevenindu-ne parcă în legătură cu ce va urma, o poveste încîlcită cu personaje care înteleg greu ceea ce văd si nu prea reusesc să pună cap la cap ceea ce li se întîmplă. Obiectele au o viată proprie si scopuri opuse celor ce le mînuiesc: umbrela cu cap de maimută imposibil de găsit, mîinile murdare de cărbune, care asa rămîn oricît ar fi spălate, boneta, cutia cu tutun, suvita de păr, pantoful găsit în buzunar,
Citeste tot pe
România literară
