editeaza

• Revenirea în repertoriu a unui spectacol tulburător de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  În 16 octombrie, 2006, la Sala “Toma Caragiu”, a avut loc premiera acestui spectacol unicat, ieșit din zona convenției obișnuite. Astăzi, este programat în noua sală Studio Space, într-o nouă distribuție, după ce Yuriy Kordonskiy a revenit din America și a lucrat adaptarea la noul spațiu și lansarea lui Marian Râlea în rolul Profiri. Am comentat pe larg, la data premierii, dramatizarea lui Yuriy Kordonskiy după romanul lui Dostoievski și conceptul său regizoral de excepție, ce propune un “altfel de teatru”.
  Amintim că dramatizarea și regia tratează cu originalitate procesul de conștiință al vinovăției crimei lui Raskolnikov prin prezentarea sa scenică sub chipul a trei personaje; fiecare va ilustra o latură caracterială a lui Raskolnikov. Richard Bovnoczki, Vlad Logigan și Marius Manole reușesc o performanță actoricească în … studentul ce încearcă să își motiveze crima. O contribuție substanțială pentru susținerea
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Între Napoleon şi a trece peste de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  "Nu un om am ucis eu, Sonia, ci un principiu. Numai că nu am mai putut trece peste", îi spune Rodion Soniei Marmeladova. Mărturisirea este făcută într-un punct culminant al frământărilor de conştiinţă. Rodion şi-a dorit să-şi depăşească umila condiţie de om de treabă împăcat cu neajunsurile şi cu soarta, a vrut "să îndrăznească", asemenea împăratului francez Napoleon, să nu se împiedice de mărunţişuri gen o bătrână cămătăreasă avară şi arţăgoasă. Numai că această forţare a limitelor, a inerţiei şi a destinului nu l-a făcut să se simtă mai bine. Este vorba de fapt şi de diferenţa majoră între teoretizarea crimei şi înfăptuirea ei, cu toate consecinţele ce decurg de aici.
  Regizorul Yuri Kordonsky a fost interesat de schizofrenia eroului lui Dostoievski, de iadul în care acesta supravieţuieşte din momentul încolţirii gândului crimei şi până după înfăptuirea ei. Cum se poate reda scenic şi cu maximum de randament
  Citeste tot pe Port.ro
• Autopsia lui Raskolnikov, pe scena de la Bulandra de Magdalena Boiangiu sursa: Cotidianul
  Yuriy Kordonskiy a valorificat exemplar celebra trupa a Teatrului Bulandra, cu care a ajuns deja la a patra piesa. Pentru Dostoievski, i-a chemat la rampa pe tineri.
  Romanul pare a contine mai multe piese gata scrise; de-abia cind vezi una dintre ele pe scena tinjesti dupa ceea ce inevitabil a fost inlaturat: a disparut lumea lui Dostoievski, tesatura de intimplari si personaje din care se degaja firul crimei infaptuite de Raskolnikov, drumul lui ocolit spre suferinta izbavitoare. Regizorul Yuriy Kordonskiy a ales sa ne lase sa vedem actiunea de pe toate laturile scenei, prin gaurile din peretii sparti ai unei incaperi, sinteza a tuturor camarutelor sordide din roman (decor - Tina Louise Jones).
  Vedem de aproape zbaterea personajului central, vocile ii tulbura trupul scuturat de friguri si mintea ispitita de trufia omului exceptional care transcende obstacolele din calea individului obisnuit.
  Cum se naste crima ideologica
  Ni se povesteste cum in fata unei circiumi de la marginea
  Citeste tot pe Cotidianul
• Vocile lui Dostoievski de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Undeva sus, în stînga foii de calc pe care am primit-o cînd am văzut prima dată spectacolul "Crimă şi pedeapsă" de la Bulandra - programul de sală nu era gata atunci - sub numele lui Yuriy Kordonskiy, cel care pune în scenă propria dramatizare după romanul lui Dostoievski, scria: regizorul spectacolelor "Unchiul Vanea" şi "Căsătoria". Această emblemă mărturisesc că m-a emoţionat. Mi s-a părut cu mult mai mult decît un indiciu util pentru spectatorul căruia sigur i-au plăcut aceste spectacole, care mai vrea să vadă şi altele făcute de el şi, poate, nu mai ştie exact numele rusului, nume-ghid. Care a mai făcut şi "Sorry", tot la Bulandra, şi "Inimă de cîine" la Teatrul Naţional din Bucureşti. Numele, cu alte cuvinte, înseamnă ceva. Este un fel de garanţie, un făcut cu ochiul, discret, pentru cei care, alegînd în continuare montările sale, după modelul celor de succes, fac o opţiune corectă. Prezenţa lui Kordonskiy în teatrul românesc
  Citeste tot pe România literară
• Un caz modern de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  In fiecare dintre noi se afla mai multi oameni. Ce e constiinta, daca nu un forum de dezbatere interioara, in care noi insine devenim si mediatori?
  Era firesc, deci, ca o fiinta al carei motor este constiinta, o fiinta ca Raskolnikov, chinuita interior, sfasiata si contorsionata, sa fie divizata in varianta dramatizata a romanului "Crima si pedeapsa" de Dostoievski - opera care a marcat pentru totdeauna istoria literaturii universale. Sunt trei barbati pe scena de la Bulandra - unul navalnic si impetuos, gata de razvratire (Vlad Logigan), cel de al doilea mai slab, timid si las, gata sa verse o lacrima mai degraba decat sange (Relu Poalelungi), iar cel de al treilea echilibrat si profund, parca mai matur si mai intelept decat ceilalti (Richard Bovnoczki). Toti trei se supun tentatiei de a aduce in practica utopia, si toti, ca unul, dupa ce comit crima, isi ispasesc pedeapsa. Asumandu-si sarcina de a aduce in scena "Crima si pedeapsa", regizorul rus (traitor in Statele Unite si
  Citeste tot pe Gândul
• Cu lornionul in lumea lui Raskolnikov de Iulia Popovici sursa: Ziua
  "Ce inseamna viata unui om, in comparatie cu viata mai multora?" Mai nimic, pare sa creada, desi nu foarte convingator nici fata de el insusi, Rodion Romanovici Raskolnikov. In fiinta lui se zbat nietzschenianul increzator in drepturile divine ale oamenilor extraordinari si rusul temator de Dumnezeu, cinicul si pacatosul dornic de mantuire, sufletul milos si tanarul sfidator. Si fiecare dintre acestia capata, in spectacolul lui Yuryi Kordonskyi dupa "Crima si pedeapsa", chip si trup propriu: un Raskolnikov aparent gata la orice, in numele superioritatii sale innascute (numit, pe afis, Al doilea, si jucat de Richard Bovnoczki), unul temator, speriat, chinuit de constiinta crimei (Primul - cu Relu Poalelungi in dublu rol cu Marius Manole), un altul in cautarea logicii, a ratiunii, in ultima instanta a dreptatii (Al treilea - Vlad Logigan).
  Montarea regizorului rus, pe o dramatizare proprie a romanului dostoievskian, a carei premiera a avut loc zilele acestea la Sala "Toma Caragiu" (de
  Citeste tot pe Ziua
• De trei ori Raskolnikov, de trei ori Crima si pedeapsa de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  O avem pe Anna Karenina (la Nationalul bucurestean). I-am avut pe Fratii Karamazov (si inca de mai multe ori). Iar Yuriy Kordonskiy ne-a adus acum, in nu foarte lunga serie a marilor romane rusesti transpuse scenic, Crima si pedeapsa, cartea trufiei si a caintei, intr-un exercitiu meditativ pentru care sala de la Gradina Icoanei a Teatrului Bulandra s-a dovedit locul ideal.
  - Ce e bine
  Dramatizarea si regia. Riscul, cind vine vorba de o capodopera precum Crima si pedeapsa, e in primul rind pierderea in amanunte (componenta narativa), in al doilea rind supralicitarea dezbaterii interioare a personajului central (unde, teoretic, potentialul teatral e minim). Solutia aleasa de Kordonskiy e cea a de-triplarii personalitatii lui Raskolnikov, multiplicat ca intr-un sistem de oglinzi magice, fiecare scotind la iveala o alta dominanta a fiintei lui, si pastrind din vasta increngatura a povestii doar relatarea lui Rodea despre moartea batrinei iepe (o amintire din copilarie care,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Dostoievski la Bulandra de Gabriela Lupu sursa: Cotdianul
  Kordonskiy, rusul care ni-i talmaceste pe marii rusi
  Dupa Cehov si Gogol, regizorul Yuriy Kordonskiy a mai montat un compatriot. Dramatizarea sa dupa "Crima si pedeapsa" ni-l aduce mult mai aproape pe Dostoievski. De unde se vede treaba ca ai nevoie de un rus ca sa intelegi rusii.
  Marti seara, la sala de la Gradina Icoanei a Teatrului Bulandra, gaseai cea mai mare inghesuiala de mari actori pe metru patrat.
  Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, Irina Petrescu, Rodica Mandache si multi altii venisera sa vada prima reprezentatie a montarii lui Kordonskiy. Spectatorii s-au asezat pe scaune si, timp de citeva minute bune, pina la inceperea spectacolului, nu a mai scos nimeni un sunet. Nici urma de micile socializari obisnuite inainte de inceperea unui spectacol sau a unui film. Nici o vorba. Parca se reculegeau cu totii. Era liniste ca in biserica, lucru accentuat si de faptul ca spectacolul se joaca pe scena. Publicul este in imediata vecinatate a actorilor. De la bun inceput esti in
  Citeste tot pe Cotdianul