"Cu usile inchise" la Teatrul Podul de Eva Stefan sursa:
In aceasta stagiune, la Teatrul Studentesc 'PODUL', puteti viziona "Cu usile inchise", un spectacol semnat de Crista Bilciu, care se joaca de ceva vreme in Bucuresti (acum incepe a treia stagiune, chiar daca a fost reluat intr-o noua formula: alaturi de Anda Saltelechi si Daniel Mecu, vech i "podari", evolueaza acum Ioana Zarnescu, colega cu ei la Universitatea Hyperion, la clasa prof. Tomi Cristin.
Textul are la baza ideea-emblema a lui Sartre: "infernul sunt ceilalti", iar spectacolul dezvolta si demonstreaza foarte bine aceasta teorie. Cele trei personaje, care se intalnesc in infern, au surpriza (placuta) de a gasi - in locul smoalei si a feluritelor mijloace de tortura la care se asteptau - o camera goala. Se relaxeaza si fac ceea ce face orice om intr-o societate noua: converseaza si isi arata o fata cat mai placuta, cat mai umana, fiind atat de convingatori incat aproape ca se conving pe ei insisi ca au ajuns in infern din greseala. Lucida Ines, insa, e necrutatoare atat cu ceilalti, cat si cu ea insasi si iluziile cad: daca sunt impreuna in infern, inseamna ca o merita, ca sunt cu totii niste asasini. Incetul cu incetul, mastile cad, dezvaluind trei monstri: Ines, lesbiana care si-a torturat psihic varul si iubita pana la moarte, Garcin, lasul care si-a chinuit nevasta, invinuind-o pe ea pentru slabiciunea lui de caracter si marea surpriza: Estelle, papusa blonda care si-a aruncat in lac, cu o piatra de gat, fetita nou-nascuta, care o incomoda. Dupa ce fiecare isi asuma ceea ce este, politetea si bunatatea nu-si mai au rostul si fiecare sare la gatul celuilalt, fiecare cauta un aliat in celalalt pentru a-l sfasia pe al treilea si nebunia creste, chinul creste, acutizat de constientizarea faptului ca toate acestea vor dura la infinit.
Farmecul consta in felul in care personajele se joaca cu mastile lor, felul in care incearca sa vada prin mastile celorlalti, felul in care incearca sa se alieze cate doi impotriva celui de-al treilea, fiecare dorind tocmai pe cel pe care nu poate sa-l aiba.
Garcin pare cel mai cumsecade dintre toti si este singurul capabil sa inteleaga altruismul, care i-ar putea salva: daca ar reusi sa se ajute unul pe celalalt! Dar incercarile sale sunt zadarnicite de imorala Ines si amorala Estelle, prima dependenta de raul pe care il face in jurul ei, cea de-a doua cazuta in ea insasi, dispusa sa faca orice doar pentru a fi admirata ca o papusa - o coaja fara continut. Transformarea lui Estelle pe parcursul piesei este spectaculoasa, momentul "caderii" ei fiind unul dintre momentele greu anticipate de spectatori. Anda Saltelechi surprinde prin forta interioara, prin energia pe care e in stare sa o dizloce, aruncand-o spre sala. Un atu al personajului este felul in care reuseste actrita sa speculeze discrepanta dintre portretul de ingenua de la inceputul spectacolului si portretul criminalei, care si-a omorat cu sange rece copilul nou-nascut.
Ines este personajul intruchipat de Ioana Zarnescu - o actrita proaspata, plina de energie si de resurse, care da viata unui personaj firesc si dinamic, primind astfel botezul de foc al publicului. Desi e "cel mai calau" dintre toti, personajul Ines este, in egala masura, o victima a celorlalti doi si a ei insasi.
Daniel Mecu este un actor cu potential cert, dar cu probleme de dictie. Cel putin in momentele de tensiune, de nerv, vocea nu il prea ajuta, cuvintele lui devenind incomprehensibile. Lucru dezamagitor, deoarece un personaj atat de interesant construit ar fi meritat o sansa sa treaca de rampa. Speram ca tanarul sa corecteze acest neajuns, deoarece personajul sau este bine condus, dezvaluind un barbat puternic, care tine foarte bine piept celor doua personaje feminine.
Decorul este simplu si elegant. O rampa pe care cele trei personaje isi joaca suita de roluri, cu un tobogan pe care se prabusesc si ei si iluziile lor - in acelasi timp o ghilotina neiertatoare si chiar o cruce, crucea pe care si-o poarta cei trei, pentru ca altfel, in contextul piesei, un simbol cristic, al mantuirii, ar fi absurd.
