editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• Despre Virginia Woolf şi presă în comunism - FITS, 2011 de Andreea Lupu sursa: Agenda LiterNet
  A fost piesa care a umplut până la refuz sala Casei de Cultură a Sindicatelor. Zeci de oameni au aşteptat până în ultimul moment în speranţa că vor prinde un loc, chiar şi pe trepte. A fost Cui i-e frică de Virginia Woolf, în regia lui Gelu Colceag, cu doi actori cunoscuţi pentru priza lor la public. Multă vreme nu am ştiut ce să spun despre piesă, nu am ştiut ce să simt. Nu m-a lăsat cu gura căscata, nu mi-a ridicat părul pe mână, nu am plâns. Nu am putut să scriu nimic despre ea. Probabil că nici nu trebuia să simt toate astea. Dar am rămas cu un gust amar, cu o oarecare tristeţe şi milă: personajele (cuplul George şi Martha) trăiesc doar prin jocurile crude la care se supun, pe rând, constant. Nu pot nici cu, dar nu pot nici fără ele.
  Ce m-a surprins însă a fost Ştefan Bănică Jr. Îl ştiu doar de la televizor (cred că îi cunoaşteţi rolul lui de la Dansez pentru tine, o emisiune lacrimogenă difuzată de ProTV, dar cu o audienţă
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Deconstrucția unei căsnicii de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Un spectacol eveniment – prin textul ales și prin vedetele distribuite – marchează la Teatrul de Comedie o stagiune-eveniment: Comedia tocmai a împlinit 50 de ani, prilej cu care și-a rememorat istoria, și-a premiat fondatorii și a dat sălii mari numele lui Radu Beligan, în prezența acestuia. S-ar putea spune că un spectacol precum ”Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, a cărui premieră a avut loc în deschiderea acestei stagiuni – deși nu tocmai o comedie - face un pas onorant înspre o nouă epocă a acestei instituții.
  S-a vorbit/scris mult despre cinismul abstract al piesei lui Albee, ”Cui i-e frică de Virginia Woolf?”. Cinism care se desface treptat, pe măsură ce piesa merge înainte, ca foile de ceapă folosite de Ibsen drept metaforă pentru devenirea lui Peer Gynt. Și aici e vorba despre un traseu existențial, parcurs cu intensitate nu prin trăirea unor vârste succesive, ci prin traversarea rapidă a câteva ore în care confruntarea cu un
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Când iluzia moare pe scena de la Comedie de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  "Cui i-e frică de Virginia Woolf?", piesa care i-a adus notorietate dramaturgului american Edward Albee, poate servi pentru regizori astăzi, la aproape 50 de ani de la "botezul" primit pe Broadway, ca sursă proaspătă în abordarea, în continuare, a "dramei noi". Totul depinde de inventivitate.
  Dacă textul a "şocat" în anii '60 societatea americană, considerată "puritană" la acea vreme, acum nu mai e boom, deşi rămâne o piesă excelent scrisă. De aceea, trebuie mereu inventate instrumente pentru spectacolul contemporan, în aşa fel încât o montare pe această piesă să satisfacă gustul unui public format, bunăoară, cu 40 sau 50 de ani în urmă şi al unui public aflat acum, pentru prima oară, în contact cu textul lui Albee, care vorbeşte despre o moralitate severă. Cea mai nouă variantă scenică de la noi a piesei "Cui i-e frică de Virginia Woolf?" a intrat de curând în repertoriul Teatrului de Comedie. Autorul montării, Gelu Colceag,
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Sora mea Virginia de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Cui i-e frică de lupul cel rău? Şi cine e lupul cel rău? Tot ce poate aduce ziua de mâine, tot ce de o viaţă întreagă încerci să ascunzi, să maschezi, să uiţi, neîmplinirea, demonii fiecăruia dintre noi, întâmplarea, pierderea normalităţii. Deci, cui i-e frică de Virginia Wolf? Tuturor. Toţi suntem pe rând o Martha hăituită de o Virginia Wolf.
  Martha şi George joacă jocul dificil al complicităţii la un ideal neîmplinit. Împreună au construit o poveste de supravieţuire, o metaforă cu valoare de subiect tabu. Şi tot împreună, după o petrecere universitară, săvârşesc crima suprimând această metaforă. Ce se întâmplă este provocat, este vorba de exorcizarea unei dureri cumplite, a unui secret teribil. Ruptura, surparea se petrece în faţa unor martori mai puţin naivi decât par.
  Între cele două cupluri se crează competiţie, alianţe de moment, trădări, fiecare se reflectă în ceilalţi ca într-o oglindă cu triplă dimensiune.
  Citeste tot pe Port.ro
• Cum a ajuns Emilia Popescu să-l înjure pe Ştefan Bănică de G.H. sursa: Național
  Evident, actriţa îl agresează verbal pe Bănică numai pe scenă, în noul spectacol al Comediei, „Cui i-e frică de Virginia Woolf” de Edward Albee, regizat de Gelu Colceag.
  Altfel, cei doi actori sunt, în continuare, foarte buni prieteni şi colegi de scenă. Cei care îi ştiu doar din ipostaza radioasă de prezentator şi jurată la „Dansez pentru tine” vor avea o surpriză de proporţii când îi vor descoperi în aceste roluri intense, de mare dificultate. Emilia Popescu este Martha, o femeie de 52 de ani, care s-a căsătorit din dragoste cu George (Ştefan Bănică) dar, curând, a avut revelaţia unei căsnicii dezgolite de sens şi sterile, alături de cel pe care îl consideră un ratat din toate punctele de vedere şi încearcă, disperată, să-l readucă pe linia de plutire. Este absolut remarcabilă capacitatea Emiliei Popescu de a „îmbătrâni” pe măsură ce secretele neplăcute ies la iveală. Ştefan Bănică este „ratatul” – un profesor de
  Citeste tot pe Național
• Cui i-e frică de lupul cel rău? de Victoria Anghelescu sursa: Cotidianul
  Avanpremieră la Teatrul de Comedie, cu una dintre piesele de referinţă ale anilor '60: „Cui i-e frică de Virginia Woolf" de Edward Albee. Sală plină cu mulţi spectatori tineri.
  Distribuţia atrage şi incită în acelaşi timp. Emilia Popescu şi Ştefan Bănică jr. au obişnuit publicul, în ultima vreme, cu un alt gen de teatru şi chiar de spectacol. De data aceasta, apar într-o piesă psihologică, cu un text dificil, în care rapiditatea succesiunii replicilor este întreruptă frecvent de monolog, iar derularea acţiunii cere schimbări subtile de atitudine şi de reacţie.
  Într-un decor inspirat, semnat de tânăra Diana Cupşa, menit să introducă de la început spectatorul în lumea academică americană, cei doi protagonişti îşi fac apariţia. Martha, exuberantă, sigură pe ea, dominatoare, George, soţul ei, cu un calm studiat menit să facă faţă situaţiei. Cele două tipuri de comportament caracterizează personajele de-a lungul întregii acţiuni,
  Citeste tot pe Cotidianul
• "Cui i-e frică de Virginia Woolf" sau Căsătoria ca afacere academică la Comedie de Alina Boboc sursa: Blog Alina Boboc
  Cui i-e frică de Virginia Woolf de Edward Albee nu este un text pentru orice fel de actori. Mai întâi, pentru că oferă multe capcane şi subtilităţi de limbaj şi comportament, complexitatea psihologică a rolurilor cerând o maturitate actoricească deosebită. Apoi, pentru că acest text a fost privit în oglinda celebrităţii cinematografice (în 1966), într-o producţie (regia Mike Nichols, distribuţia Elisabeth Taylor, Richard Burton, George Segal şi Sandy Dennis) care a numărat 5 premii Oscar, 8 nominalizări la Oscar şi 7 nominalizări la Golden Globes în S. U. A. şi 3 premii BAFTA în Marea Britanie.
  Textul a cunoscut şi un număr impresionant de montări teatrale multipremiate în lume, una dintre ele aparţinând chiar autorului. La noi, piesa a avut o montare pentru televiziune (1995), cu Radu Beligan în distribuţie, şi câteva montări în teatre, cele mai recente fiind la Teatrul Act şi la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila.
  Este deci un text
  Citeste tot pe Blog Alina Boboc
• Surpriza Ștefan Bănică de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Este ciudată opțiunea repertorială a Teatrului de Comedie, unul din puținele noastre teatre instituționalizate care și-a consolidat în ultimii ani personalitatea prin respectarea specificului numelui pe care îl poartă de 50 de ani, pentru “Cui i-e frică de Virginia Woolf ?“. Piesa mult cunoscută a americanului Edward Albee este de fapt o dramă cu situații și replici aparent comice. O posibilă explicație a alegerii repertoriale s-ar afla în valorificarea a doi actori ai teatrului, “vedete” autentice ale divertismentului, Ștefan Bănică și Emilia Popescu. Aceste personalități atrag publicul, ratingul televiziunilor crește, sălile de spectacol sunt arhipline când numele lor se află pe afiș. Sunt adevărați artiști, și nu vedete de un sezon precum cele care au demonetizat cuvântul "vedetă" în mass media.
  Piesa lui Edward Albee a făcut vâlvă în anii ’60 ai secolului trecut. Autorul fiind considerat și un precursor al teatrului absurd în
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Un cuplu redutabil, din nou pe scenă de Dan Boicea sursa: Adevărul
  Spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf?“ are două reprezentaţii, astăzi şi sâmbătă, de la ora 19.00, în Sala Mare a Teatrului de Comedie din Bucureşti. Emilia Popescu şi Ştefan Bănică revin în două roluri puternice, create de dramaturgul Edward Albee. Este cea mai importantă colaborare a lor de până acum.
  „Îi aşteptăm pe spectatori să ne vadă pe mine şi pe Ştefan într-o ipostază a maturităţii noastre artistice. Vrem să fim şi un alt fel de cuplu, altul decât cel cunoscut din spectacolele de divertisment de la televiziune. Sperăm să fie o treaptă în evoluţia noastră profesională şi să doborâm nişte prejudecăţi care s-au format în ceea ce ne priveşte", ne-a declarat Emilia Popescu, interpreta rolului principal din spectacolul montat de Gelu Colceag.
  În piesa „Cui i-e frică de Virginia Woolf ?", Edward Albee, „pilon al dramaturgiei universale", duce personajele „într-o zonă care se apropie de tragedia greacă",
  Citeste tot pe Adevărul
• Emilia Popescu, Ştefan Bănica Jr. şi azilul social de Adrian Furnică sursa: Gândul
  Nu ştiu dacă există termenul de azil social, dar parcă aş încerca să-l împământenesc. Adică atunci când mă simt persecutat în oraşul meu pe motive sociale şi de educaţie, trec graniţa unei instituţii de cultură şi pentru câteva minute sau ore sunt refugiat social în încercarea de a scăpa de mitocănie, mizerie, ţipete, îmbrânceli, de a uita pentru câteva clipe smulse din timpul universal de lumea în care trăiesc. Intru în librării şi răsfoiesc cărţi, mă duc la film, fac turul muzeelor împreună cu copilul, mă duc la vernisaje şi expoziţii.
  Dar cel mai des mă duc la teatru. Fără a fi specialist sunt un spectator care apreciază în mod deosebit talentul, munca şi dăruirea actorilor, care este sensibil la inovaţia artistică şi la viziuni regizorale noi şi care trăieşte cu intensitate actul artistic. Teatrul este o enclavă în care timpul se opreşte, se dilată, o ia în sens invers, scena e infinită, culorile au nebănuite nuanţe,
  Citeste tot pe Gândul
• Cui nu-i e frică de Virginia Woolf… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Textul lui Edward Albee, „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, este una din acele piese care, dacă actorii sunt sub forţa replicilor, iar regia nu stabileşte limpede şi dintru început tipul de relaţie/ relaţii pe care cei patru protagonişti trebuie să le dezvolte, îşi trădează fără regrete participanţii la joc.
  Gelu Colceag pune în scenă la Teatrul de Comedie din Bucureşti piesa lui Albee şi pare că o alege special ca să le ofere două partituri generoase lui Ştefan Bănică şi Emiliei Popescu, un cuplu deja consacrat – e-adevărat, mai mult în scenete pentru televiziune, decât în teatru… Martha şi George, cei doi soţi stranii, care ascund taine numai de ei ştiute, care se iubesc şi se detestă în egală măsură, care trăiesc închişi într-un univers din care evadează din când în când doar ca să „vâneze” un cuplu mai tânăr, care să-i ajute să-şi exorcizeze trăirile, par potriviţi cu cele două vedete (căci amândoi au fost
  Citeste tot pe Yorick