editeaza

• 1
• 2

• „Cum am devenit stupid” sau despre stupiditatea unui spectacol… de Călin Ciobotari sursa: Oradeastiri.ro
  De ani buni aștept ca regizorul Irina Popescu Boieru să dea lovitura. Să facă acel spectacol total care să reconfirme marile victorii ale începuturilor ei profesionale. Dar aștept degeaba pentru că Irina Popescu Boieru nu vrea să riște nimic, complăcându-se într-o strategie de care observ că a devenit dependentă: alege un text cu succes garantat de public, îl montează cât mai cuminte, aproape bătrânicios, asezonându-l cu muzică dintr-aia „de prinde la spectator” și, în general, pariază pe distribuții logice din care nu poate rezulta nicio surpriză. Nu experimentează nimic, nu inovează nimic, nu pierde și nu câștigă niciodată nimic. Spectacolele ei par că se ghidează după acel principiu stoic care pe mine unul mă scoate din sărite: „aurea mediocritas”, adică „aurita cale de mijloc”. E în toate ceva „cuminte”, ceva care putrezește în tăcere, ceva foarte atent să nu lezeze pe nimeni, ca și cum teatrul ar fi un fel de adunare
  Citeste tot pe Oradeastiri.ro
• Cum am decis să devin stupid de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Spectacolul este, astfel, actual pentru că, spre deosebire de romanul centrat pe povestea bizară a unui erou, miza este alta: protagonistul devine reprezentantul tuturor tinerilor din secolul al XXI-lea, pentru al căror destin social inteligenţa, cultura şi calităţile umane nu au niciun cuvânt de spus, ba chiar pot constitui o piedică într-o lume corporatistă, consumistă, robotizată.
  Unele dintre cele mai curajoase montări au la bază un roman, uneori de proporţii, de data aceasta, de mică întindere, cu toate acestea necesitând o dramatizare adecvată scenei. Când regizorul îşi realizează propria adaptare de text, ca în cazul de faţă - Comme je suis devenu stupide (M-am hotărât să devin prost, Humanitas, 2004) de Martin Page, alegând actorii în funcţie de propriile retuşuri în scenariu, este, din nou, un aspect favorabil. Secţiunile romanului, explicit delimitate şi la nivel formal, dar şi ca mesaj, facilitează transpunerea lor în momente scenice,
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Despre seducție: intervalul dintre a fi și a viețui de Nicoleta Munteanu sursa: Art Act Magazine
  Ideea de a transpune scenic romanul lui Martin Page Comment je suis devenu stupide, tradus în limba română M-am hotărât să devin prost, nu poate fi decât meritorie (o făcuse anterior Antonella Cornici) și se înscrie, în cazul regizoarei Irina Popescu Boieru, pe aceeași linie cu Focul (adaptarea din 2012 a romanului 451* Fahrenheit) a nevoii de a configura „povești” care să vorbească despre miezul ființei umane, despre pericolul de a-ți pierde esența sub forța destructivă a împrejurărilor, sub povara de a fi „diferit”, străin printre semeni, un mutant cultural, incongruent cu ceilalți, într-o societate alienată. E un roman ofertant prin imaginea pe care o decupează despre o sensibilitate mutilată, propunând, dincolo de periplul interior al tânărului Antoine, o parabolă asupra lumii moderne și a modului în care ființa renunță la aripile visului, la povara inteligenței. Tinde să fie acceptată de către ceilalți, nimicind spiritul și
  Citeste tot pe Art Act Magazine