editeaza

• Ilustrate în alb și negru din armată de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Mai întâi a fost Orașul. Un foarte bun spectacol, așa cum sunt marea majoritatea celor produse la Teatrul ACT din București. În regia lui Cristi Juncu, beneficiind de o foarte bună distribuție, dominată de actorii Florin și Vlad Zamfirescu. Au urmat Cum am mâncat un câine, Casa, Iarna, jucate la Târgu Mureș, București, Brăila. În teatre finanțate de la bugetul de stat ori independente.
  Și uite-așa rusul Evgheni Grișkoveț a devenit un familiar pentru românii iubitori de teatru. Care așteaptă periodica lui revenire pe afișe. În spectacole care seamănă cu un fel de ilustrate, cel mai adesea în alb și negru, oricum niciodată edulcorate, retușate, fotoșopate despre cum au stat lucrurile în fosta Uniune Sovietică ori despre cum se petrec lucrurile în Rusia de azi. Căreia mai toți îi spun Rusia lui Putin. O Rusie care nu se poate desprinde de nostalgia măreției artificiale, falimentare, terminate printr-un eșec politic și economic de mari
  Citeste tot pe Yorick
• Te invit la o piesă de teatru în Craiova de Crictian Toaxen sursa: cristiantoaxen.ro
  M-am dus să văd o piesă de teatru în Craiova. Nimic nou până aici, având în vedere că suntem în orașul cu un Teatru Național celebru. Noutatea vine din modul cum am ajuns să văd această piesă și din faptul că este o piesă pusă în scenă de o companie independentă: FollowSpot – Companie Independentă de Teatru.
  Totul a început cu o invitație inedită prin faptul că urma să văd o avanpremieră sau, așa cum am înteles-o eu după vizionare, o repetiție finală cu public. Regizorul Laurențiu Tudor a pus în scenă o piesă-monolog, Cum am mâncat un câine de Evgenii Grișkoveț. Radu Tudor, un actor pe care îl întâlnesc pentru prima oară, a susținut această monodramă cu accente de umor negru despre dezumanizare, despre pierderea identității.
  “Am să povestesc despre un om care acuma nu mai e, care nu mai există, în sensu’ că mai înainte a fost şi acuma nu mai e, da’ nimeni înafară de mine, n-a remarcat asta. Şi cînd mi-aduc aminte
  Citeste tot pe cristiantoaxen.ro
• Festival de teatru independent la Oradea de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  În anul 2016, trei tineri - actorii Alin Stanciu şi Eugen Neag şi secretarul literar Ioana Ştef Ciobanu - cu toţii angajaţi ai Teatrului „Regina Maria“ din Oradea - au avut ideea de a organiza în plină vară un festival de teatru independent.
  Şi-au mobilizat colegii, pe cei din Teatrul orădean, dar şi o parte dintre cei din anii studenţiei, au întocmit aplicaţii de finanţare, au căutat sponsori, în fine, au scos bani din piatră seacă. Au invitat la Oradea câteva spectacole din ţară, dar au avut şi grija de a pregăti propria lor montare. Ştiind că numai astfel faci dovada credinţei sincere într-o idee. Aceea că teatrul independent ar putea avea o şansă şi în Oradea. Oraş frumos, mare, cu pretenţii de occidentalizare, însă, din păcate, destul de inert atunci când vine vorba despre inovaţie sau ieşire din tipare. Prima ediţie a fost o reuşită. Cea de-a doua deopotrivă. Spectatorii au uitat de vara caniculară, de ştrand,
  Citeste tot pe Adevărul