Din fericire pentru teatru şi pentru natura sa intim-organică şi deci friabilă, la un spectacol într-adevăr bun, de unde lumea iese cu o amprentă mai zguduitoare decât de la un simplu entertainment, valoarea totală, sintetică, depăşeşte ca algoritm şi sugestivitate suma tuturor teoriilor formulate despre el.
Iată că Purcărete aduce prin intermediul Teatrului Maghiar din Cluj şi a Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu un spectacol de o asemenea stilistică a abordării şi personalitate semiotică, încât se poate spune că e una dintre producţiile teatrale impecabile, care funcţionează atât ca ansamblu, cât şi ca succesiune a unor secvenţe depline fiecare în "fiziologia" ei.
Un film spontan, fără duble. Despre sărbătoare
Compoziţia acestui spectacol e mai degrabă una filmică, întrucât se structurează pe secvenţe mai mult decât pe scene. Secvenţa fiind o unitate minimală mult mai flexibilă, care nu depinde neapărat de schimbarea raporturilor
Citeste tot pe
ManInFest