editeaza

• 1
• 2
• 3

• Deliciul policier-ului de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Dacă facem efortul de a pune la o parte toate prejudecățile referitoare la pretinsele rigori și criterii de onorabilitate și respectabilitate ce s-ar cuveni să prezideze repertoriul primei scene a țării, dacă avem bunul simț de a admite că fiecare dintre noi am savurat romanele pline de farmec ale Agathei Christie și dacă ne mai opintim o dată și ne reamintim că filmul Crima din Orient Expres din 1974 a fost regizat de un artist de anvergura unui Sydney Lumet, chiar nu mai avem niciun motiv să ne întrebăm cum s-a întâmplat că piesa Cursa de șoareci a intrat, și nu oricum, ci pe ușa din față în repertoriul Teatrului Național din București.
  Iar dacă cea mai celebră dintre piesele de teatru ce poartă semnătura minunatei creatoare a lui Hercule Poirot s-a jucat de mai mult de 27.000 de ori pe scenele din Londra (de la data întocmirii statisticii probabil că se vor mai fi adăugat cel puțin 1000 de reprezentații) chiar nu văd de ce nu s-ar juca de
  Citeste tot pe Yorick
• De ce ne prinde „Cursa de șoareci” de la TNB de Horia Ghibuțiu sursa: Blog de ziarist
  Thriller-ul Agathei Christie ne face complicii unei montări curate, clasice și pline de farmec la Teatrul Național București
  La toamnă se fac 66 de ani de când se joacă neîntrerupt, la Londra, piesa „Cursa de șoareci” după drama radiofonică „Trei șoricei orbi” („Three Blind Mice”), de Agatha Christie. Celebra scriitoare a lăsat moștenire, când i-a cedat nepotului său drepturile de autor asupra piesei, rugămintea expresă ca textul să fie ecranizat doar la șase luni după ce nu se va mai fi jucat pe scenă. Astfel încât, cu două obscure excepții, nu există „Cursa de șoareci” – filmul. Iar publicul păstrează cu sfințenie secretul asupra identității criminalului încă de la prima montare a acestui text delicios, scris de Agatha Christie la solicitarea BBC, în semn de omagiu pentru a 80-a aniversare a Reginei Mary (1947).
  Păstrarea secretului e esențială și la punerea în scenă a „Cursei de șoareci” în România,
  Citeste tot pe Blog de ziarist
• Eram şi eu la Monkswell când s-a întâmplat de Răzvana Niţă sursa: razvananita.wordpress.com
  Prezentat în premieră pe scena Naţionalului bucureştean, textul Agathei Christie vine în faţa publicului român încununat de titluri Guiness şi cu o popularitate câştigată şi datorită unui record de longevitate. Da, e vorba de o crimă, de mister, suspans, susţinute cu umor fin şi clădite pe o structură viguroasă şi convingătoare. Aparenţele îşi joacă rolul până la capăt şi ne înşeală simţurile de detectivi ad hoc. Evident, nu avem nicio şansă să ghicim cine e criminalul.
  Pentru Erwin Şimşensohn “Cursa de şoareci” a fost un nimerit prilej de a-şi reafirma nişte convingeri artistice: valorificarea la plin a virtuţilor dramatice ale textului, stimularea actorilor pentru a acoperi o gamă cât mai largă de faţete ale personalităţii, cultul pentru replică, situaţie, emoţie, gustul pentru teatru aşezat, sprijinit pe poveste, pe întâmplare, pe dialog empatic cu spectatorii.
  Fiecare actor din distribuţie are şansa de a ajuca un
  Citeste tot pe razvananita.wordpress.com
• Poftiţi, vă rog!... de Bogdan Burileanu sursa: Agenda LiterNet
  Trăim în epoca recordurilor - de la cei mai înalţi pitici din lume (URSS), la cel mai harnic cosmonaut - din aceeaşi lume. Capitol la care, când le-a venit rândul, românii s-au umplut, şi ei, de acelaşi soi de glorie guinness-istă, prin: scrisoarea de dragoste cu cei mai mulţi semnatari; cei mai mulţi dansatori în sincron cu umbrele; cele mai multe persoane ce s-au rujat împreună, simultan, timp de un minut; cea mai mare pâine rustică de cartofi; cea mai mare lingură de lemn din lume; cel mai mare steag naţional, tot din lume. În epoca de aur a ştirilor-bombă, a nemaivăzutelor şi nemaiauzitelor (pe vremuri, astea se vedeau doar la circ), a goanei după crime şi mistere, rezolvate aiuritor, rapid, complet, într-o singură noapte (veşnic furtunoasă) petrecută în faţa televizorului...
  Cu fastul cuvenit, Naţionalul anunţă premiera celei mai longevive piese de teatru din istorie: Cursa de şoareci a Agathei Christie: jucată neîntrerupt, zice-se,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Clubul select al Agathei Christie și secretul „Cursei de șoareci” de Elena Coman sursa: Yorick
  Odată ce ai început să citești acest articol, devii un potențial membru al unuia dintre cele mai selecte cluburi din toate timpurile și din întreaga lume. Dacă mergi la cea mai recentă premieră a Teatrului Național București, „Cursa de șoareci” de Agatha Christie, atunci ai un loc asigurat. Ladies and gentlemen, dacă n-ați ajuns încă la Londra ca să aflați secretul, atunci vă invităm la investigație!
  Cel mai longeviv spectacol de teatru, cu unele creații actoricești intrate în Cartea Recordurilor (David Raven – 4.575 de reprezentații în rolul Maiorului Metcalf), „Cursa de șoareci” a ajuns la cel de-al 66-lea sezon teatral, având peste 27.000 de reprezentații. Cifrele astea îți cam dau fiori. Mai ales dacă vrei să faci și tu parte din istoria lui și îți iei bilet la St. Martin`s Theatre, ajungi în foaier și descoperi că participi la a nu-știu-câta reprezentație. Sau, și mai bine, fiind montat în România, în regia lui Erwin
  Citeste tot pe Yorick
• Cursa de șoareci de Mădălina Dumitrache sursa: https://artemariemadeleine.wordpress.com
  Dacă unul dintre cei mai apreciați artiști britanici, Kenneth Branagh, îl rejuvenează pe miticul Hercule Poirot – “cel mai belgian erou din literatura britanică” – într-un film elegant, cu nuanțe vintage, Murder on the Orient Express, într-un ritm bine-dozat, e semn că lumea simte nostalgia pentru atmosferă (acel sentiment care ne face să fim mândri că și noi mai păstrăm în casă un radio cu lămpi sau un lampadar patinat de vreme). Bunăoară, Regatul Unit și-a găsit un “moștenitor” șarmant (numele lui Kenneth Branagh va rămâne perpetuu asociat cu regia din zona creațiilor lui Shakespeare) pentru scrierile celebrei Agatha Christie, iată că și la Teatrul Național din București, s-a ivit ocazia re-încoronării “reginei crimei”, dar și a stilului clasic, cu o vădită grijă pentru respectarea literei şi spiritului textului (Traducere: Irina Margareta Nistor ).
  Directorul de scenă – Erwin Șimșensohn – aduce în prim-plan dialogul
  Citeste tot pe https://artemariemadeleine.wordpress.com
• Mister, suspans, umor de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Alexandre Dumas, Jules Verne sau Agatha Christie au fost și poate mai sunt și astăzi scriitori cu popularitate chiar și în rândul celor din tinerele generații. Agatha Christie rămâne însă, un punct de atracție nu numai ca prozator – peste 60 de romane polițiste, dar și ca dramaturg. Inexplicabil este de ce în repertoriile teatrelor noastre, Agatha Christie își găsește greu un loc.
  “Cursa de șoareci” a avut premiera la Ambassadors Theatre în 1952 și a fost considerat cel mai longeviv spectacol din acea epocă, timp de șaisprezece ani spectacolul fiind jucat cu casa închisă. Demnă de apreciere este înscrierea acestei piese în repertoriul Naționalului bucureștean, mai ales că în subsidiar subiectului are și trimiteri spre actualitate. Evident, că fiind o piesă polițistă, vom ocoli relatările despre acțiunea concepută de Agatha Christie, dar amintim datele secundare care o apropie de zilele noastre. Cuplul Mollie și Gilles Ralston se
  Citeste tot pe Spectator