De obicei, cadem de acord in a spune ca principala diferenta intre teatrul dramatic si teatrul epic trebuie cautata in sfera emotiilor. Prin „dramatic“, intelegem agitatie, miscari dezordonate, conectare directa si care atinge cu precizie. [...] Prin „epic“, intelegem calmul, curgerea, o anume obiectivitate, o tonalitate golita de pasiune, un discurs pe care-l ascultam cu o excitare psihologica medie. (Bertolt Brecht, Ce e teatrul epic?)
Opera de trei parale (am un sentiment ca traducerea titlului e cumva inselatoare) e textul care l-a facut celebru pe Brecht (scrisa in 1928, piesa rescrie The Beggar’s Opera, satira din 1728 a lui John Gay, tradusa de iubita de atunci a dramaturgului german, Elisabeth Hauptmann) si, in acelasi timp, pe Kurt Weill, autorul unei muzici in care se amesteca sonoritati de jazz, experimente avangardiste si acorduri simili-eroic-simfonice. Marele succes l-a avut Opera de trei parale in America, si probabil l-ar avea si acum, in plina era a
Citeste tot pe
Observator Cultural