editeaza

• 1
• 2
• 3

• Puzzle cu personaje de hârtie de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Cea mai recentă dintre premierele Teatrului Foarte Mic din Bucureşti propune un text contemporan, al lui Florian Zeller, tradus şi pus în scenă de Carmen Veştemeanu, în scenografia lui Adrian Cristea. „Dacă n-ai mai fi”. E genul de text cu care te întâlneşti de obicei în spaţiile aşa-zis neconvenţionale, pentru că e tipul de poveste de buzunar, potrivită cu sălile mici, unde publicul stă aproape de scenă, se identifică puţin cu personajele şi pleacă acasă cam la fel cum a venit.
  O poveste în patru personaje, cu vag iz detectivistic, relaţii de amor, posibile trădări şi moarte… E greu să vorbeşti despre montarea lui Carmen Veştemeanu fără să povesteşti textul lui Florian Zeller. Pentru că spectacolul de la Teatrul Foarte Mic este în fond o lectură uşor dezvoltată şi îmbogăţită şi aşezată într-o scenografie care se doreşte rimantă cu sensurile cele mai profunde ale textului. Mai exact, spaţiul estre tapetat cu fotografii
  Citeste tot pe Yorick
• Adulter cu suspans de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  O poveste casnică, o tragedie umană cauzată de incertitudine. Şi-a trădat Pierre soţia sau nu? Şi, dacă a făcut-o, a fost o slăbiciune sau, dimpotrivă, presupusa sa aventură anunţa de fapt începutul unei mari iubiri?
  "Dacă n-ai mai fi" este o analiză simplă, o radiografie a cuplului ajuns la jumătatea vieţii. Pentru actori, un text care nu pune probleme majore. Dialogurile sunt simple, situaţiile evidente, clare, limpezi. Regizoarea Carmen Veştemeanu i-a distribuit pe: Liliana Pană şi Mihai Dinvale în rolurile celor doi soţi. Nu ştiu în ce măsură este cea mai bună opţiune. Cei doi acoperă destul de bine partiturile deşi Mihai Dinvale nu-i vine chiar mănuşă ipostaza de soţ adulterin, uşor boem şi înclinat spre derapaje (votcă, viteză în conducerea maşinii, escapade cu tinere actriţe etc.)
  Presupusa amantă este interpretată cu dezinvoltură şi farmec de Sabrina Iaschevici iar rolul prietenului ajuns complice este jucat de Adrian Titieni
  Citeste tot pe Port.ro
• „Dacă n-ai mai fi…” cine ţi-ar simţi lipsa? de Eugen Pasareanu sursa: Yorick
  În opoziţie cu montările dezinhibate pe care şi le asumă Teatrul Foarte Mic în ultimii ani, institutia de cultură bucureşteană ne propune de această dată un spectacol cuminte: „Dacă n-ai mai fi…”, montat de Carmen Lorand Veştemeanu, pe un text de Florian Zeller.
  Dacă o televiziune comercială ar propune unei case de producţie adaptarea romanului „Baltagul” de Mihail Sadoveanu, cu cererea expresă ca rezultatul să fie vandabil din punct de vedere financiar, producţia ar arăta precum acest spectacol: o Vitoria Lipan urbană (cu un soţ dramaturg) care începe un demers detectivist de descoperire a amantlâcurilor soţului ei, mort într-un accident de maşină în drum spre Nisa. Anne (Vitoria Lipan de care vă vorbeam) va merge la Laura, actriţa şi posibila amantă a lui Pierre (Nechifor Lipan dramaturg boem), spectacolul lăsând până la final îndoiala asupra triunghiului amoros.
  Desigur că paralela mea cu Baltagul, modestă şi derizorie de altfel,
  Citeste tot pe Yorick
• Împreună pånă la moarte? de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out
  O clipă am fost tentată să încep spunând că este un spectacol despre iubire.
  Ar fi fost poate inexact şi simplist, pentru că Florian Zeller, autorul piesei, urmăreşte etapele iubirii, dar îl interesează o analiză a modului cum ea “se uzează”.
  Când dorinţa fizică dispare, când începi să-l vezi pe celălalt prin tot ce are el mai urât, iar lucrurile, care înainte păreau pline de farmec, acum devin dezgustătoare, iubirea nu are nicio şansă de supravieţuire. Dacă, însă, mai apare o urmă de gelozia, înseamnă că iubirea nu a murit, dar s-a transformat într-un efort disperat şi patetic de a arăta celuilalt că şi tu eşti acolo. Ia conotaţia unei poveri în plus pentru amândoi.
  În “Celălalt” chiar aşa se întâmplă. Deşi el credea că dacă respecţi câteva reguli prin care să păstrezi misterul şi să alungi plictiseala, pasiunea se păstrează ca în prima zi. Şi a convins-o şi pe ea.
  Era un experiment care promitea relaţia
  Citeste tot pe Time Out
• Mă iubeşte, nu mă iubeşte... de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Dacă n-ai mai fi... e un spectacol un pic mai altfel decît cele cu care şi-a obişnuit Teatrul Foarte Mic spectatorii. Pe un text al unui autor francez, Florian Zeller, regizoarea Carmen Lorand Veştemeanu a construit un spectacol, la rîndul său, foarte francez. Adică unul în care accentul cade pe replică bine spusă, pe situaţie, şi nu pe vizual, pe mişcare şi pe plastică, în nici un caz pe violenţă de limbaj. Aş zice că e foarte bine că se mai fac şi asemenea spectacole, de factură clasică, spectacole care pun în valoare textul şi actorii (nu trupa).
  Textul porneşte de la o situaţie care, dramaturgic, funcţionează. Un scriitor moare într-un accident de maşină. Făcînd ordine printre lucrurile lui, soţia descoperă schiţele unei viitoare piese de teatru, din care, coroborînd conversaţii şi întîmplări din ultima perioadă a vieţii lor, deduce că soţul o înşela cu o actriţă tînără. Încearcă să afle adevărul: despre soţul ei,
  Citeste tot pe Observator Cultural