Probabil, arealul vrincean e asezat istoric sub semnul unei indelungi rabdari. A trebuit doar sa astepte sa-i treaca baietii prin proba turcilor, spre a fi improprietariti cu ditai muntii de prezumtivul tata si sfint, ulterior... Nici maiorul Gheorghe Pastia, dupa ce s-a umplut de decoratii la 1877 si dupa ce – zice legenda – a avut un vis premonitoriu de-a dreptul pe frontul din Bulgaria (cel putin, spre deosebire de celebrul neamt, despre maior stim astfel ce cauta in Bulgaria!), nu s-a grabit, ci a copt linistit, in sine-i, una dintre cele mai interesante povesti (pina una alta, credibile) ale teatrului (nu doar) romanesc. Prin 1908, cu aprobarea Primariei Focsani, cu sprijinul direct al arhitectului C. Ciugolea si al artistului plastic N.N. Romano, dar pe bani proprii (sic!), maiorul Pastia le-a daruit concitadinilor un Atheneu si un teatru, dupa model vienez (arhitectonic vorbind, doua miniaturi excelente si functionale), cel din urma inaugurat la 21 noiembrie 1913 (pe cind
Citeste tot pe
Observator Cultural
