editeaza

• 1
• 2
• 3

• Silviu Purcarete: D’ale Carnavalului. Ecuatia Caragiale de Veronica D. Niculescu sursa: Suplimentul de cultură
  Montare fidela a textului lui Ion Luca Caragiale, spectacolul cu o lungime de aproape doua ore aduce pe scena lumea carnavalului si a bilciului intr-o viziune originala, dar avind ca litera de lege textul, din care absolut nici un cuvint nu a fost omis. Practic, textul este cel care, analizat, disecat, interpretat si reinterpretat, a dictat nu doar jocul actorilor, dar si cele mai mici detalii, ale decorului sau sonore. Silviu Purcarete considera textul lui Caragiale o enigma matematica, demna de o deosebita precizie a punerii in scena.
  Ingeniozitatea montarii este potentata de jocul de lumini creat de regizor impreuna cu scenograful Dragos Buhagiar, realizatorul costumelor si decorului, precum si de muzica originala compusa de Vasile Sirli si interpretata live de noua actori.
  O masina de gunoi, un CD player, un ciine
  D’ale Carnavalului poate fi considerat cel mai important eveniment cultural care a avut loc pina acum in Sibiu in acest an, avanpremiera si premiera bucurindu-se
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Spectator la București. FNT 2011 de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna - pg.32
  Tot pe text, înscenat fără artificii și inovații, dar contextualizat scenic în ”remorca” unei postmoderne ”căruțe cu paiațe”, a mizat și Silviu Purcărete în D’ale carnavalului (Teatrul Național ”Radu Stanca”, Sibiu). Pe ampla scenă nudă a Operei Naționale, presărată doar cu un strat de nisip ce figurează un maidan pustiu, frizeria lui Nae Girimea se ”așterne” în fața spectatorilor dintr-un autotrailer ce intră pufnind din motor. Scoarțele, covoarele, scaunele, cuieru, ba chiar și ușa sunt așezate gospodărește într-un colț, în timp ce personajele coboară de-a valma din aceeași remorcă. ªi, pe măsură ce prima scenă ni se desfășoară cuminte, curat, exact cum scrie la cartea lui Caragiale, în cealaltă latură a scenei se așează mese și se introduc lăzi cu clondire, iar prin fundal trec femei ce poartă o uriașă cratiță cu varză. Muzica este cântată fie de actori, fie de o orchestră ce deambulează prin spațiul
  Citeste tot pe Revista Tribuna - pg.32
• La folle journée de Mircea Morariu sursa: Revista Familia -pg.272
  Dezarmantă, deși nu întru totul exactă afirmația lui Silviu Purcărete în conformitate cu care D-ale carnavalului de la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu ar fi o montare tradițională. Dezarmantă, fiindcă din partea lui Purcărete ai fi îndreptățit să aștepți un spectacol de natură să provoace o revoluție în caragialeologie. Cu atât mai mult cu cât regizorul nu a prea înscenat texte din creația geniului tutelar al teatrului românesc, însă atunci când a făcut-o (O scrisoare pierdută pe scena Teatrului Mic din București, spectacol ce a avut premiera în luna aprilie 1988), a reușit să provoace un oarecare seism prin modul în care a redesenat piesa. Un seism condiționat și în oarecare măsura determinat și favorizat de amestecul de zvon și de realitate ce glăsuia că O scrisoare pierdută ca și Caragiale însuși nu prea sunt pe placul celor două cabinetece ar vedea în partitura clasică nedorite ocazii de a fi luate în derâdere.
  Citeste tot pe Revista Familia -pg.272
• “D’ALE CARNAVALULUI“ – Teatrul Național “Radu Stanca“ din Sibiu de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  3 NOIEMBRIE – FNT ( Ediția XXI )
  Sala Operei Române din Capitală a fost luată cu asalt de public, mai ales de spectatori tineri, dornici să vizioneze “D’ale carnavalului” de la Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu, în special pentru că regia aparținea lui Silviu Purcărete. Era o mare bucurie să vezi că și teatrul poate câștiga o astfel de popularitate, nu numai “vedetele” rock , pop. Desigur, Silviu Purcărete a obișnuit publicul cu spectacolele sale memorabile din scrierile clasicilor, și amintim numai, “Faust”. Așa că era firesc marele interes al bucureștenilor pentru a urmări propunerea sa cu piesa lui Caragiale.
  Cu fantezie creatoare, respectând însă, pios scrierea lui Caragiale, Silviu Purcărete propune un “carnaval” al sentimentelor, al “traducerilor în amor” dintr-o lume mizeră a mahalalei, în scenografia spectaculoasă al lui Dragoș Buhagiar. Scena goală, doar cu câteva cărămizi pe podea și un tomberon,
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Curat-murdar de Doina Uricariu sursa: Cotidianul
  "D'ale Carnavalului" a fost spectacolul nou propus de regizor Festivalului, în scenografia lui Dragoş Buhagiar şi cu muzica originală a lui Vasile Şirli, cu care Purcărete face tandem şi echipă de decenii. Textul lui Caragiale a fost păstrat fidel, căci imaginaţia regizorului nu are nevoie de rescrieri, tăieturi şi inserturi în textele mari. Fidelitatea faţă de text obligă originalitatea să lucreze cu spaţiul, actorii, mişcarea şi universul adus pe scenă. Aici viziunea lui Purcărete pare să fi lucrat, conştient sau nu, cu celebra judecată a lui Caragiale "curat-murdar", care defineşte paradoxal o lume de mizerabilism şi vodevil moral, cu pretenţii sublime de exemplaritate şi respectabilitate.
  Drept care cortina se ridică în vreme ce pe scenă înaintează o maşină de strâns gunoiul de-adevăratelea, cu rampă şi mare tonaj de strâns dejecţiile, cu toate accesoriile unui vehicul REBU ori deţinut de altă companie din zilele noastre.
  Citeste tot pe Cotidianul
• D’ale lui Purcărete de Oltiţa Cîntec sursa: Observator Cultural
  Două sînt locurile din România în care Silviu Purcărete a lucrat prolific, iar atmosfera şi succesul adiacent l-au determinat să revină: Craiova, în anii directoratului lui Emil Boroghină, cînd s-a făcut remarcat şi pe plan internaţional, cu Ubu Rex cu scene din Macbeth, Danaidele, Titus Andronicus, Phaedra etc., şi Sibiu, unde recent a semnat cea de-a şaptea montare, după însemnatele Pilafuri şi parfum de măgar, Cumnata lui Pantagruel, Aşteptîndu-l pe Godot, Faust, Lulu şi Metamorfoze. Acum s-a orientat spre un clasic autohton, I.L. Caragiale şi comedia sa, D’ale carnavalului, regizorul preferînd declarat textele şi autorii consacraţi. Opţiune deloc surprinzătoare la un artist fascinat de atmosfera bîlciului, de simplitatea şi directeţea serbărilor populare, de misterul, agitaţia şi energia carnavalurilor. Pentru Noaptea Walpurgiei din Faust, de exemplu, s-a inspirat din bîlciul de la Bolintin. În Gianni Scchichi, a insistat asupra carnavalului
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Datul in spectacol: Și mă cere mamă, cere... de Oltița Cîntec sursa: Suplimentul de cultură
  Pentru cei familiarizati cu poetica lui Silviu Purcarete era de asteptat ca regizorul sa monteze D´ale Carnavalului de I.L. Caragiale. Atractia estetica pentru farsa, pentru lumea bilciului, hedonismul carnavalului, al incurcaturilor si anecdotei, cheful de a misca in scena distributii numeroase sint trasaturi distincte pentru stilul artistului.
  Probabil medita de mai multa vreme, discret, asa cum obisnuieste, la proiect, asteptind timpul si trupa potrivite. Le-a gasit la Sibiu, unde a izbindit si cu alte ocazii, oferind, pe 1 aprilie!, o premiera la care am ris cum n-am mai facut-o de multa vreme la teatru. De la Pyramus & Thisbe4You, spectacolul lui Alexandru Dabija de la Odeon, incoace. Partizan al textului clasic, Purcarete l-a respectat cu fidelitate si pe al lui Caragiale, pina la punct si virgula, ridicind pe fundamentul verbal un spectacol ale carui inventii se origineaza in replici. Mizanscena e perfect sferica: din culise da marche-arriere un camion de unde figurantii scot
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Invitaţie la carnaval de Simona Chițan sursa: Adeărul literar și artistic
  Silviu Purcărete a ales piesa „D’ale carnavalului“ pentru scena sibiană. Ofelia Popii, în Miţa Baston, sau Constantin Chiriac, în Pampon, o distribuţie de zile mari pe scena de la Sibiu.
  Spectacolul „D'ale carnavalului" al lui Silviu Purcărete, aflat la a doua întâlnire cu I. L. Caragiale după „O scrisoare pierdută" de la Teatrul Mic din 1988 (imaginaţi-o pe Leopoldina Bălănuţă în rolul lui Agamiţă Dandanache!), te face să râzi în hohote, pentru că lumea tipic balcanică, cu vorbele savuros-arhaice rostite fidel în litera textului, îţi este mai aproape ca niciodată. Personajele, atât de vii şi de autentice, te introduc în bâlciul nostru de toate zilele, într-o continuitate firească a memorabilelor portrete lăsate odinioară de Birlic, Toma Caragiu, Rodica Tapalagă, Radu Beligan, Marin Moraru sau Virgil Ogăşanu (de neuitat fiind montarea lui Lucian Pintilie din 1966 de la Bulandra sau filmul „De ce trag clopotele, Mitică" al aceluiaşi
  Citeste tot pe Adeărul literar și artistic
• „D’ale carnavalului” în oglinzi de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Cea mai recentă premieră a Teatrului din Sibiu, inclusă şi în programul ediţiei din acest an a Festivalului Internaţional de Teatru, care va începe la sfârşitul lui mai, îi aparţine lui Silviu Purcărete şi e cel de-a şaptea montare a regizorului la „Radu Stanca”. De data asta, e vorba despre Caragiale, „D’ale carnavalului”.
  Fidel textului, Purcărete construieşte un spectacol în care cuvântul, sunetul şi imaginea sunt aşezate poate într-un echilibru mai sensibil decât în alte producţii ale lui. Lumea lui Caragiale e adusă în scenă într-un amestec de naturalism şi stranietate, aşezate şi ele, cum spuneam, într-un echilibru sensibil… Mahalaua Bucureştilor sfârşitului de secol XIX, cu poveştile ei de amor, cu trădări, cu parfum(uri) şi „odicoloane”, cu mirosuri (de mici, de ceapă sau de bere…), cu pământ, cu sunet, cu muzică şi cu personajele ei pe jumătate pitoreşti, pe jumătate (prea)omeneşti, pe jumătate desprinse din
  Citeste tot pe Yorick
• Silviu Purcărete cu "D’ale" de prin Obor de Maria Sarbu sursa: Jurnalul National
  "Şi mă cere, mamă, cere. – Cine dra­cul te mai cere? – şi mă cere d-un băr­bier…", fredonează Iordache, cal­fă la Girimea, chiar la începutul actului I al piesei lui I.L. Caragiale "D'ale car­navalului". În spectacolul cu ace­laşi titlu al lui Silviu Purcărete, adus la rampă zilele trecute de Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, ceea ce în­gâna personajul amintit devine ceva obsedant pentru lumea din scenă şi pentru public. Muzica scrisă de Vasile Şirli şi interpretată de orchestră şi cor (actori şi studenţi la Actorie) e ca un laitmotiv a tot ce se întâmplă timp de aproape două ore pe scenă.
  
  Când o echipă foarte bună de creatori se implică în montarea unei piese româneşti foarte bune, având o trupă pe care o cunoaşte foarte bine, nu poate ieşi decât un lucru foarte bun. Aşa este – foarte bun – spectacolul "D'ale carnavalului", un produs artistic al "interconectării" unor energii creative.
  
  Atunci când intri în sală,
  Citeste tot pe Jurnalul National
• Purcărete declanşează carnavalul teatral la Sibiu de Dan Boicea sursa: Adevărul
  „Cred că este una dintre cele mai serioase abordări ale unui text fundamental românesc", declară Constantin Chiriac. Directorul instituţiei aminteşte că „D'ale Carnavalului" a avut, de-a lungul timpului, câteva momente de graţie: momentul Birlic, momentul lui Lucian Pintilie şi al spectacolului său de la Teatrul Bulandra, din 1966, în care au jucat Toma Caragiu, Marin Moraru, Gina Patrichi sau filmul regizat tot de Pintilie, „De ce trag clopotele, Mitică?".
  Actorii cântă live
  „Domnul Purcărete a venit către piesă cu foarte multă seriozitate. Tot ce a construit, a construit din interiorul textului. Dacă în multe spectacole ale Domniei Sale primează imaginea şi capacitatea lui de a face colaj din texte fundamentale, aici a plecat de la litera textului. Nu s-a tăiat un cuvânt! Dimensiunea sonoră este respectată. De exemplu, dacă este «frizărie", nu zicem «frizerie». Dacă Miţa cere un «vermult», atunci spune chiar aşa, «vermult»".
  Citeste tot pe Adevărul