Celor care au văzut Moneyball, pelicula lui Bennett Miller de anul trecut, o să le fie ceva mai uşor să înţeleagă paralela pe care o propun. Povestea filmului pe care l-am menţionat e cea a lui Billy Bean, managerul echipei de baseball Oakland Athletics, care, având în bugetul de transferuri o sumă egală cu cea pe care o echipă ca New York Yankees o cheltuieşte într-o lună pe sandwich-uri şi şosete, hotărăşte să meargă pe o formulă mai puţin ortodoxă pentru a-şi crea un lot competitiv. Renunţă total la vedete, la numele grele pe care le are deja sau pe care orice alt manager de club şi-ar dori să le achiziţioneze şi/sau să le păstreze şi urmează, în punerea la cale a echipei, o formulă pur contabilicească. Lotul nu are nevoie nici de maşini de produs homerun-uri pe bandă rulantă, nici de alergători care să le dea praf maşinilor cu mai puţin de 200 de cai putere, nici de catcheri care să-l facă de toată jena pe Harry Potter în
Citeste tot pe
Art Act Magazine
