Am avut, acum o săptămână, un acut sentiment de întoarcere în timp. O sală de spectacol clasic elegantă, totodată modernă, dar mai ales prietenoasă (Sala Studio a Teatrului Odeon). Spectatorii (pentru care s-au adus scaune în plus), respirând în acelaşi ritm, al poeziei. Pe scenă, Mircea Constantinescu, Jeanine Stavarache, Mircea Albulescu, Irina Mazanitis, Delia Nartea şi Gelu Niţu. Puiu Pascu la pian şi Dan Ioniţă, saxofon alto. Ascuns în spatele lor, discret, regizorul spectacolului, Vasile Manta.
S-a spus – pe un scenariu realizat de Costin Tuchilă – poezia lui Cristian Munteanu. La începutul spectacolului, chiar, am ascultat vocea celui pentru a cărui pomenire întru artă am venit: “Eu am o părere extraordinară despre teatrul radiofonic. Este cel mai rafinat teatru. Regizorul este ca un dirijor, el trebuie să facă o orchestraţie.” – regizorul Cristian Munteanu. S-a născut la Bucureşti, pe 25 august 1936. În 1959 a absolvit
Citeste tot pe
Yorick
