Regizorul Vlad Massaci şi-a făcut un obicei, unul bun, după părerea mea, de a monta pe scene de teatru texte dramatice a căror existenţă e, într-un fel sau altul, legată de cinematograf. În sensul că ele au fost înainte ori au devenit, după o bună primire în teatru, scenarii de film.
Nu ştiu dacă e vorba, neapărat, despre o chestiune ţinând de un program regizoral sau dacă a contat mai degrabă frumuseţea sau impactul textului. Exemplul cel mai la îndemână e Elling de la Teatrul de Comedie, dar cel mai semnificativ artisticeşte pentru reuşita lui Vlad Massaci în acest gen de întreprinderi rămâne, după părerea mea, spectacolul cu piesa Aniversarea (Festen) care s-a jucat ani buni la „Nottara”. Chiar şi acum, în zilele în care scriu, respectiva montare se află încă în repertoriul curent al Teatrului. Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu ea, dar şi cu instituţia producătoare în condiţiile sistării obligatorii a activităţii în
Citeste tot pe
Adevărul