editeaza

• De mână cu Afrim de Constantin Vica sursa: Suplimentul de cultură
  Ultimele trei spectacole ale lui Radu Afrim (plus cel in constructie) nu se intimpla la Bucuresti, ci prin orase total diferite unul de altul, cu perspective modificate asupra urbanitatii, orase in care aceeasi poveste poate fi spusa altfel. Textele diferite ale ultimelor trei piese au in fond aceeasi miza: a decriptarii si delimitarii diferentelor.
  Daca tot iti place sa te plimbi, ai putea sa o faci cu un scop: sa urmaresti o harta imaginara facuta de Radu Afrim prin tara. Ultimele trei spectacole (plus cel in constructie) nu se intimpla la Bucuresti, ci prin orase total diferite unul de altul, cu perspective modificate asupra urbanitatii, orase in care aceeasi poveste poate fi spusa altfel. Textele diferite ale ultimelor trei piese au in fond aceeasi miza: a decriptarii si delimitarii diferentelor.
  Toate incep holist, cu o multime de voci problematice, care se suprapun, apoi se ajunge la o clara delimitare, fiecare personaj cu damblaua lui, pentru ca, in final,
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• „De mână“ cu Radu Afrim de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  „Faza nordica“ a regizorului se prelungeste cu montarea piesei „De mina“, a scriitoarei suedeze Sofia Freden. Premiera va fi pe 29 martie, la Sfintu Gheorghe
  Sebastian Marina si Claudia Ardelean au repetat pentru ?De mina? si in aer liber
  Dupa ce a pus in scena la Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploiesti piesa „And Björk, of Course“, a islandezului Thorvaldur Thorsteinsson, Afrim lucreaza intens la Teatrul „Andrei Muresanu“ din Sfintu Gheorghe la montarea piesei „De mina“, pe un text al scriitoarei suedeze Sofia Freden, tradus in romana de Carmen Vioreanu.
  „E un text ideal pentru trupa din Sfintu Gheorghe cu care lucrez acum si cu care am mai facut pe vremuri clasicele remixuri la «Trei surori» si la «Casa Bernardei Alba». Si totusi zona estetica e pentru mine vag retro pentru ca imi aminteste mai curind de «David’s Boutique».
  Are un umor negru si postabsurd cu un punct de plecare intr-o situatie reala factuala: tineri care cauta locuinta. Si,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Lumi (paralele?) de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminică
  Daca ar fi sa impartim regizorii in functie de felul cum se raporteaza la "baza" muncii lor, adica la opera literara pe care o aleg pentru a o pune in scena, ar rezulta doua tipuri: regizorul obiectiv, preocupat in primul rand sa intuiasca si sa comunice sunetul specific al textului (la rigoare, al autorului), si regizorul subiectiv, interesat, inainte de orice, sa construiasca prin spectacol o lume elocventa pentru propria lui individualitate. Si ar mai fi, desigur, regizorul care e sau deasupra, sau dedesubtul oricarei tipologii.
  Asta insa...
  ...asta insa este o categorie (din nefericire, respectiv din fericire) foarte slab populata, chiar daca unul sau altul dintre reprezentantii celor doua "soiuri" identificate (in linii mari, bineinteles, si fara pretentia de a epuiza ori de a clarifica definitiv subiectul) poate poposi, prin unul sau altul dintre spectacolele sale, pe unul sau altul dintre malurile torentului ce desparte geniul de imbecilitate. Sau de impostura, ceea ce,
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Afrim e prins intre frigider si ABBA de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Simbata a avut loc la Teatrul „Andrei Muresanu“ din Sfintu Gheorghe o noua premiera a lui Radu Afrim: montarea piesei „De mina“, pe textul suedezei Sofia Freden.
  Radu Afrim continua analiza angoaselor nordice mutindu-se de la psihoterapia pe muzica de Björk din spectacolul „And Björk, of Course“, montat la teatrul din Ploiesti, la dementa in stare pura pe ritmuri de ABBA. Fiecare popor cu fixurile lui, pare a spune regizorul. Si daca islandezii isi justifica existenta prin notorietatea straniei cintarete, suedezii, cel putin cei ai lui Afrim, isi duc cioturile lor de viata, se urasc, se excita sau se automutileaza pe ABBA.
  Pornind de la o problema simpla, de viata, cea a lipsei de locuinta, actiunea capata accente de delir colectiv. Personajele ajung sa intreaca toate limitele doar pentru a avea citiva centimetri patrati ai lor, o camera, o debara sau chiar o ghena de gunoi.
  Sentimentul proprietatii, ca si nevoia acuta de spatiu vital, conduce niste oameni aparent
  Citeste tot pe Cotidianul
• Piromanii de Magdalena Boiangiu sursa: Adevărul
  Numele lui Radu Afrim a devenit un brand, impus printr-o calitate atât de rară pe scena românească: el are stil. Iubit de actori, dar şi de directori, îşi poartă piesele preferate, ideile şi imaginile pe harta teatrală
  a ţării. De data aceasta, "De mână" de Sofia Freden, la Teatrul "Andrei Mureşanu" din Sf. Gheorghe.
  Pe scena unde sunt aşezate ordonat şi scaunele spectatorilor, stă în picioare un bărbat, tatăl, el ţine de mână doi copii (de fapt, doi bărbaţi adulţi, aşezaţi în genunchi).
  Ei ne invită pe scaune, produc un minim de conversaţie ca să pricepem: ceea ce urmează e pregătit special pentru noi, ne priveşte, ni se adresează.
  De altfel, personajele din piesa autoarei suedeze habar n-au că trăiesc în Suedia, că au parte de un model de susţinere socială invidiat de toată lumea: ei îşi caută case şi nu găsesc, sunt daţi afară de proprietari cu ajutorul unor prevederi dubioase din contractele de închiriere,
  Citeste tot pe Adevărul