editeaza

• Istorii personale (I) de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Declar pe propria răspundere că o să mă mărit, o să fac o droaie de copii şi o să-l las pe ăla să mă bată pînă-mi scoate toate visele din cap. Vreau să am şi eu pielea albă! Doamne, fă-mă româncă!
  Omul-arhivă_de_poveşti_personale a devenit un personaj central într-o serie de demersuri performative care înregistrează sau recuperează istoria unei comunităţi prin multiple istorii personale, (uneori) ficţionalizate. La Green Horus, într-un one-woman-show, Declar pe propria răspundere, Alina Şerban reface un traseu identitar real, parcurs din copilărie pînă acum, cînd are în jur de 20 de ani, şi la capătul căruia şi-a putut asuma, în gura mare şi în văzul lumii, apartenenţa la etnia romă.
  „Sunt ţigancă”, afirmă ea deschis, după ce la International Romani Art Festival din Timişoara oamenii, mai ales străinii, i-au zis că e cool să fii rom. Chestia asta pare să fi contrastat flagrant cu realitatea trăită din momentul în care,
  Citeste tot pe Dilema veche
• Declaraţie de admiraţie de Paul Boca sursa: Art Act Magazine
  Singurele mele momente în care am cochetat cu actoria au fost două şi mi-au încadrat la modul cel mai „glorios” perioada petrecută în liceu: primul a fost la începutul clasei a noua, când am avut un rol marginal într-o parodie a unei parodii pe care sper că a uitat-o şi Sfântul Duh, altfel subsemnatul fiind, pe viitor, nevoit să se ascundă în pădurile virgine ale Amazonului spre a nu fi găsit de ochii stigmatizanţi ai oamenilor decenţi intelectual şi al doilea a fost la sfârşitul clasei a douăsprezecea când, jucând cvadruplul rol de autor, regizor, scenograf şi actor principal al obligatoriei scenete de sfârşit de liceu, într-un cadru care implica mulţi saci de gunoi şi un creier de plastic, aşezat în genunchi, am sărutat o inimă de porc în faţa întregului corp profesoral. Acum, că v-am convins că nu prea am nimic de-a face cu actoria, îmi va fi mai uşor iertată o eventuală greşeală când, în cele ce urmează, îmi voi da cu părerea
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Accesul la auto-reprezentare de David Schwartz sursa: Agenda LiterNet
  În cultura românească, romii au avut foarte rar (aproape niciodată) posibilitatea să îşi spună propriile poveşti şi percepţii, să îşi afirme propriile atitudini şi convingeri. Literatura, teatrul şi filmul românesc oferă o serie (oricum restrânsă) de istorii despre romi, cu autori ne-romi. Ţiganiada de Ion Budai-Deleanu, Domnişoara Nastasia de G.M. Zamfirescu sau Şatra (regia Emil Loteanu) sunt câteva exemple de priviri exterioare, edulcorate şi romanţate asupra comunităţilor de romi din spaţiul românesc. În acest context, facilitarea accesului la auto-reprezentare al unui număr cât mai mare de romi dispuşi să îşi asume identitatea, să vorbească deschis şi curajos despre problemele cu care se confruntă, este un demers, cred eu, esenţial pentru emanciparea comunităţilor de romi din România.
  Cel mai important pentru noi în lucrul la spectacol a fost tocmai faptul că o tânără de etnie romă vorbeşte frust, pe propria răspundere,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Despre chinul de a deveni sincer de Eliza Zdru sursa: Agenda LiterNet
  Probabil că unul dintre cele mai grele lucruri de învăţat este să fii tu însuţi. Clar trebuie să treci de copilărie, când nu poţi decât să te uiţi fascinat la oamenii din jurul tău în timp ce se chinuie să îţi descrie cum ar trebui să fii. Clar trebuie să treci de adolescenţă, când eşti dispus să adopţi orice altă personalitate, mai puţin pe a ta proprie. Dacă ar mai trebui să adaugi peste toate astea şi faptul că aparţii prin naştere unei categorii oarecum prost văzute ("dacă eşti rău, te dau la ţigani", zic şi astăzi mamele înţelepte), lucrurile se complică şi mai tare.
  Declar pe proprie răspundere e o poveste a asumării identităţii. Printr-o serie de evocări personale, se construieşte treptat, din interior spre exterior, povestea unei fete de etnie romă care încearcă să crească, cumva, într-o lume ostilă, fără a o percepe însă neapărat ca atare. Poate exact din acest punct, povestea, sau mai bine spus, evocarea,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Propria răspundere etnico-politică de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Există, în orice moment, teme tabu şi teme trendy pe piaţa, financiar foarte competitivă, a artei contemporane – teme strîns legate de preocupările sociale şi politice ale zilei, care atrag vizibilitate şi justifică investiţia simbolic-bănească. Acesta e punctul din care începe distincţia – cea între arta care se pretinde (integrativă, sensibilă social etc.) şi cea care este (gest artistic – şi, prin forţa artisticului, inclusiv etică). Iar în vremurile noastre, comunitatea romă (şi, mai ales, „integrarea romilor“) e o temă mult prea trendy ca să-şi păstreze, în fiece clipă, autenticitatea. Altfel spus, e productiv şi, totodată, riscant să faci un spectacol despre romi. Şi de criticat, e chiar mai greu – fiindcă te poate vădi drept insensibil la durerile umanităţii. Doar cînd spectacolul e „pe bune“ merită atingerea sensibilei coarde.
  Titlul e foarte bun, trebuie să recunoaştem. Declar pe propria răspundere e un solo/ o
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Gypsy cool la Green Hours de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Muzică lăutărească, fuste creţe, gypsy rock, gypsy electro şi gypsy punk. „Gypsy style" e „trendy şi cool", nu? One woman show-ul Alinei Şerban reface traseul maturizării unui copil de la momentul în care orice e „cool" numai să fii „de etnie" nu, până la momentul în care poate spune fără pic de ruşine „sunt ţigancă".
  Declar pe propria răspundere că nu vreau să ne mutăm. Declar pe propria răspundere că nu vreau să dorm aici. Declar pe propria răspundere că acum trebuie să iau singură viaţa în piept şi s-o înving. Declar pe propria răspundere că o să mă mărit, o să fac o droaie de copii şi o să-l las pe ăla să mă bată până-mi scoate toate visele din cap. Vreau să am şi eu pielea albă! Doamne, fă-mă româncă!
  Aşa sună „statementul"/ invitaţia la noul spectacol al Teatrului Luni de la Green Hours „Declar pe propria răspundere", scris şi jucat de Alina Şerban, o fată „de etnie", absolventă de actorie şi care,
  Citeste tot pe România Liberă