Dramatizarea unui roman este o acțiune curajoasă. Nu de puţine ori, în locul acestei dificile operaţiuni este preferată scrierea unui text care preia personajele, naraţiunile principale şi temele operei în cauză, dar reprezintă o creaţie independentă de sursa de inspiraţie. Este cazul piesei irlandezului Enda Walsh, Delirium, adaptare a romanului Fraţii Karamazov de Dostoievski, creată în 2008 la comanda companiei londoneze Theatre O. Textul este construit numai din șapte personaje – cei patru fraţi Karamazov (Dimitri, Ivan, Alioşa şi nelegitimul Smerdiakov), tatăl lor, Feodor, şi cele două femei care le traversează vieţile şi morţile, nobila Katerina şi prostituata Gruşenka –, angrenate într-o luptă între pasiune, păcat şi credinţă. Enda Walsh abstractizează spaţiul şi timpul: nu mai e vorba de Rusia ţaristă, ci de un loc nedefinit, contemporanizat (telefoane mobile, avioane, cluburi), iar scenariul este redus la conflictul dintre fraţi
Citeste tot pe
Dilema veche