Nu știu ce i-a purtat mai mult noroc regizorului: spațiul de la-nceput de Deltă, potențialul evident al celor șase actori, aripa unui înger-pescar sau faptul că și Auburn și Mamet poartă același prenume, sunt născuți în același oraș (Chicago) și-n aceeași zi (30 noiembrie), e drept, în ani diferiți (cel dintâi în 1969, al doilea în 1947). În orice caz, textele de plecare sunt de cea mai bună calitate, ambele sunt circumscrise de contexte universitare, ambele au conexiuni directe ori indirecte cu familii de profesori, nervi studențești, pendulări între agresivitate, muguri erotici, scepticism manifest și potențial sacrificial.
De aici, Vlad Cristache și actorii lui deschid două povești apăsat diferențiate. Începând de la decorul semnat tot de regizor (am mai observat și cu alte ocazii harul special al lui Vlad Cristache și în acest sens): în „Oleanna”, cel mai realist interior de birou al unei universități, în „Demonstrația”,
Citeste tot pe
yorick.ro
