O data nu-i destul, spune o vorba englezeasca. Nici de doua ori nu e relevant, se grabeste sa adauge observatorul intr-ale teatrului. Totusi, niste directii si predilectii incep sa se creioneze. Mini-panseurile au fost stirnite de tinara regizoare Ana Margineanu, inca studenta la UNATC.
Recentul sau spectacol, Deseuri dupa Teatru descompus de Matei Visniec, montat la Teatrul Luni de la Green Hours, continua un drum inceput anul trecut la Studioul Casandra cu Cronici din toate zilele, cronici din toate noptile de Xavier Durringer. Si atunci, ca si acum, a ales un text contemporan. Structura lor este si ea asemanatoare, de unde prima remarca: atractia fata de scrierile de tip modular. Ingemanari de scene scurte, in doua, maxim trei personaje, aparent fara legatura intre ele, care rimeaza undeva, intr-un univers comun. Dincolo de diferentele de tot felul - de statut, virsta, imprejurari, loc, extractie sociala - sint, in fond, constructii caleidoscopice ale prezentului, ale cotidianului.
Citeste tot pe
Observator Cultural