Matei Vișniec a scris piesa Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre la comanda unui Teatru, din țara lui de adopție, Franța, care voia să marcheze astfel împlinirea, în 2009, a o sută de ani de la nașterea lui Eugen Ionescu. Piesa a apărut în varianta ei românească într-un volum tipărit de editura Paralela 45.
Citită sau văzută azi într-un spectacol, așa cum e acela regizat de Răzvan Mureșan la Teatrul Național din Cluj-Napoca, scrierea își dovedește deplina actualitate. Nu are nimic din specificul ori perisabilitatea, adesea intrinsecă, a lucrărilor comisionate, interesează atât prin omagiul conținut, adus autorului Cântăreței chele sau al Rinocerilor (și, Doamne, câți rinoceri se plimbă în voie pe străzile României anului 2018!), cât și prin investigarea uneia dintre cele mai negre epoci din trecutul României. Aceea a gândirii captive, a stalinismului de tip sovietic, important cu asupra de măsură și cu o
Citeste tot pe
Yorick
