editeaza

• 1
• 2

• Scenografia de la "Desteptarea primaverii", nominalizata la premiile UNITER de Cristina Dosuleanu sursa: Obiectiv - Vocea Brăilei
  In urma cu citeva zile, Uniunea Teatrala din Romania (UNITER) a anuntat nominalizarile pentru distinctiile ce vor fi acordate in 2008, in cadrul celei de-a XVI-a editii a Galei Premiilor UNITER, pe 14 aprilie. Juriul care a realizat selectia nominalizarilor a fost format din criticii: Magdalena Boiangiu, Ion Cocora si Doru Mares. La sectiunea "Cea mai buna scenografie" au fost nominalizati: Carmencita Brojboiu pentru scenografia spectacolului "Unchiul Vania", la Teatrul Maghiar de Stat, Cluj Napoca, Adriana Grand pentru scenografia spectacolului "Desteptarea primaverii", la Teatrul "Maria Filotti", Braila si Helmut Sturmer pentru decorul spectacolului "Faust", la Teatrul National "Radu Stanca", Sibiu.
  "Cred ca nominalizarea inseamna mai mult pentru teatrul care a produs spectacolul. Nu cred ca un component dintr-un spectacol, care se vrea, nu-i asa, un intreg, poate fi “decupat” si valorizat separat de contextul in care functioneaza. In spectacol sint citeva creatii actoricesti
  Citeste tot pe Obiectiv - Vocea Brăilei
• Viaţa e o chestiune de gust de Răzvan Zlăvog sursa: Port.ro
  Dacă pleci de la premisa că totul poate fi redus la firea lucrurilor, la firea umană, la nevoile rasei, care nu ţin cont de Bine şi Rău sau de Moral-Imoral, ajungi în inima marelui scriitor Wedekind şi a piesei sale "Deşteptarea primăverii".
  Ceea ce e interesant în cazul montării lui Victor Frunză este tocmai procesul, construcţia unui sistem de gândire atât de bine susţinut încât e probabil să se distrugă pe sine, precum într-o implozie.
  Mai exact, obsesia continuă de a pune la îndoială Tot duce, firesc (dar extrem de interesant) la situaţia paradoxală în care se pune la îndoială însă procesul de a pune la îndoială. Ca o capcană în care te prinzi mai tare încercând să scapi.
  Tradus în imagine scenică, acest amplu peripluu gnoseologic şi ontologic, existenţial, lasă senzaţia de strigăt. Lasă ecou. Ecoul revelaţiei că o dată ce conştientizezi că eşti viu (vine primăvara) începi traseul către nefiinţă.
  Aparenţa cu care
  Citeste tot pe Port.ro
• Desteptarea primaverii de Doina Papp sursa: Revista 22
  Retro pare si optiunea lui Victor Ioan Frunza, care in plina "revolutie sexuala" ne aduce aminte ca despre problemele adolescentilor si explozia hormonilor s-au scris candva capodopere. Una dintre ele este piesa Desteptarea primaverii, pagina expresionista a germanului Frank Wedekind, contemporan cu Freud. La vremea cand Wedekind a scris despre dramele produse de conflictul dintre "buna educatie" si pornirile instinctuale accentuate de necunoastere, psihanaliza nu-si spusese insa cuvantul, de unde si tensiunea tulburatoare din piesa, in cautarea unor solutii viabile. Teatrul, ca si stiinta, se angaja pe atunci in explicatii necesare comportamentului uman, dincolo de vizibil, de realism, sacrificand adesea personaje, idei, credinte batatorite. Era zguduita increderea in parinti, in profesori, in biserica si autori ca Wedekind indemnau la a fi ascultat glasul simturilor. Nu neaparat al inimii, fiindca Wendla si Melchior nici macar nu se iubesc. Impreunarea lor e un accident.
  Citeste tot pe Revista 22
• O tragedie a copiilor de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Dificil de spus care sunt motivele pentru care piesele lui Frank Wedekind apar atât de rar pe afişele teatrelor din România. Autorul lor e un nume cu rezonanţă în literatura dramatică europeană, poate cel mai autentic precursor al expresionismului. Alice Voinescu, de departe cea mai receptivă şi mai rafinată comentatoare din România a scrierilor lui Wedekind în perioada interbelică, nu ezita să îl plaseze pe dramaturgul german în vecinătatea unor nume de primă mărime, precum G.B. Shaw, Luigi Pirandello sau Paul Claudel, adică în categoria celor ce au definit fizionomia literaturii dramatice din secolul al XX lea. Piesa de debut a lui Frank Wedekind, Deşteptarea primăverii, scrisă în 1891 şi reprezentată în premieră absolută la 20 noiembrie 1906 la Teatrul „Berliner Kamerspiele”, în regia lui Max Reinhardt, a cunoscut după aceea numeroase versiuni scenice. Ea anunţa ceea ce a fost denumit drept „un autor dramatic incomod”, din filiaţia Lenz,
  Citeste tot pe Revista Familia
• Despre sex şi sentimente la Brăila - Deşteptarea primăverii de Magdalena Boiangiu sursa: Adevărul
  Sigur, nu se mai vorbeşte astăzi despre erotismul adolescenţilor aşa cum se vorbea la sfârşitul secolului XIX, când Frank Wedekind a scris piesa Deşteptarea primăverii. Lumea s-a emancipat, tabu-urile au fost spulberate în aşa fel, încât adolescenţii de azi nici nu mai ştiu care au fost limitele, viaţa lor sentimentală şi instinctuală este percepută cu simpatie, analizată cu comprehensiune; ei îşi trăiesc problemele în cunoştinţă de cauză, şi dacă pe vremea lui Wedekind riscul pentru cedarea în faţa instinctelor era o sarcină nedorită, acum primejdiile s-au diversificat şi chiar dacă obligaţiile cetăţeneşti încep, cam peste tot în lume, la 18 ani, vârsta asumării de responsabilităţi a scăzut considerabil.
  Spectacolul lui Victor Ioan Frunză se înscrie în dezbaterea atît de dramatic expusă în dramaturgia contemporană a revoltei adolescenţilor faţă de lumea adulţilor, a cunoaşterii pe cont propriu şi a sacrificiului pe care
  Citeste tot pe Adevărul
• Deşteptarea primăverii de Doina Papp sursa: Bucureștiul cultural
  Opţiunea lui Victor Ioan Frunză, care, în plină "revoluţie sexuală" ne aduce aminte că despre problemele adolescenţilor şi explozia hormonilor s-au scris cândva capodopere, pare retro. Una dintre aceste capodopere este piesa Deşteptarea primăverii, pagină expresionistă a germanului Frank Wedekind, contemporan cu Freud. La vremea când Wedekind a scris despre dramele produse de conflictul dintre "buna educaţie" şi pornirile instinctuale accentuate de necunoaştere, psihanaliza nu-şi spusese însă cuvântul, de unde şi tensiunea tulburătoare din piesă, în căutarea unor soluţii viabile.
  Teatrul, ca şi ştiinţa, se angaja pe atunci în explicaţii necesare comportamentului uman, dincolo de vizibil, de realism, sacrificând adesea personaje, idei, credinţe bătătorite. Era zguduită încrederea în părinţi, în profesori, în biserică şi autori ca Wedekind îndemnau la a fi ascultat glasul simţurilor. Nu neapărat al inimii, fiindcă Wendla şi Melchior
  Citeste tot pe Bucureștiul cultural
• Tragedie cu adolescenti pe bune de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  "Desteptarea primaverii", cea mai recenta montare a regizorului Victor Ioan Frunza, aduce pe scena Teatrului "Maria Filotti" din Braila talentele actoricesti ale unor elevi.
  Piesa lui Frank Wedekind, contemporanul lui Freud, vorbeste despre morala mic-burgheza pe altarul careia au fost sacrificate generatii intregi de adolescenti. Parintii, profesorii si biserica le socotesc gindurile locul de joaca al raului, astfel ca primele trairi hormonale le dau adolescentilor de ambele sexe sentimente teribile de vinovatie.
  Fetelor li se spune in continuare basmul cu venirea berzei sau li se dau tot soiul de explicatii vagi gen "copiii se nasc atunci cind esti casatorita si-l iubesti pe sotul tau". In lipsa unei educatii minime, Wendla ramine insarcinata la 14 ani fara ca macar sa stie cum s-a petrecut acest lucru: "Pai bine, mama, eu nu sint casatorita si nu te-am iubit decit pe tine. Cum e posibil atunci sa am un copil?". In numele bine cunoscutului principiu "ce va spune lumea?",
  Citeste tot pe Cotidianul