editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10
• 11
• 12
• 13
• 14
• 15
• 16
• 17
• 18
• 19
• 20
• 21
• 22
• 23

• Act ratat pe muzică bună de Cătălina Miciu sursa: scena9
  În 1890, dramaturgul german Frank Wedekind scria cea mai importantă lucrare a sa – Deșteptarea primăverii, piesă de bază a teatrului modern. Avea să se joace pentru prima oară la Berlin, în 1906, dar și să fie, de-a lungul vremii, interzisă sau cenzurată din cauza subiectului tratat – sexualitatea în rândul adolescenților (din clasele burgheze germane), tabu la vremea respectivă – copiii erau încă aduși de barză, perioada sarcinii era considerată o boală trecătoare, masturbarea era lucru’ dracului. Wedekind prezintă o societate închisă, refractară la schimbare, fără a emite însă judecăți asupra deciziilor pe care aceasta le ia.
  Un secol și-un pic mai târziu, regizorul Vlad Cristache montează piesa la Teatrul Mic (alte puneri în scenă le aparțin lui Liviu Ciulei și Victor Ioan Frunză) și ratează să intre în istoria mică a teatrului românesc. Textul piesei este extrem de actual prin părțile esențiale – adolescenți care abia
  Citeste tot pe scena9
• Desteptarea primaverii de Nicolae Prelipceanu sursa: viataromaneasca
  Dificila piesă expresionistă a lui Frank Wedekind și-a găsit o expresie (sic) modernă și alertă în interpretarea tânărului regizor („tânăr, tânăr, dar copt băiat”, vorba lui Trahanache) Vlad Cristache, la Teatrul Mic din, firește, București. Vlad Cristache a conceput un poem teatral rock, în care partea ce dă ultima caracteristică a spectacolului e asigurată de trupa Firma, care a prestat, ca să zic așa, foarte plăcut, poate puțin prea forte pentru urechile sensibile (citește bătrâne). Azi te indignează lipsa de înțelegere a celor bătrâni pentru pubero-adolescenții vremii (totul se petrece în ultimii ani ai secolului al XIX-lea). Nu poate fi vorba de un conflict între generații, nu încă, pentru că toți acești copii în care se deșteaptă (căci acesta e sensul titlului) instinctele adulților, le sunt aproape supuși acestora, acceptând mai degrabă să moară decât să-i întristeze, vezi cazul Moritz Stiefel, sinucigașul interpretat
  Citeste tot pe viataromaneasca
• In numele copilului de Oana Stoica sursa: dilemaveche.ro
  În 1891, cînd Frank Wedekind scria Deşteptarea primăverii, care avea să aştepte 15 ani pînă la prima reprezentaţie, rigiditatea societăţii burgheze era sufocantă, pregătind terenul pentru descătuşările revoluţionare de la începutul secolului XX. Textul lui Wedekind ataca direct ipocrizia moralei burgheze, sistemul de învăţămînt auster şi retrograd, educaţia părintească, de multe ori dură, pudibonderia oficială şi Biserica, ale cărei aşezăminte educative funcţionau şi ca şcoli de reeducare pentru tinerii rebeli. Deşteptarea primăverii aducea în prim plan confuziile generate de trezirea instinctelor sexuale pentru care nimeni nu pregătea adolescenţii, efectele, uneori tragice, ale lipsei de informaţie, presiunea şcolii şi a părinţilor, pedepsele fizice şi abuzurile psihice asupra copiilor. Wedekind scrie acest text care „scuipă“ morala burgheză într-o perioadă în care viaţa sa personală era într-un libertinaj exploratoriu din
  Citeste tot pe dilemaveche.ro
• Deșteptarea unei generații de Doina Papp sursa: revista22online.ro
  În plină revoluție sexuală sau post-sexuală care a debutat violent în secolul trecut și s-a cantonat ulterior într-o adevărată re­to­rică pro, un regizor din generația cea mai tânără alege să mon­te­ze Deșteptarea pri­mă­ve­rii, din interes pentru temele adolescenței (declarație din program). Printre acestea se află și problema sexua­li­tății, care la Frank Wede­kind devine centrală, ge­ne­rându-le pe celelalte pri­vind educația, conflictele cu familia și societatea, au­todeterminarea în relație cu sine și cu ceilalți. Privită ca impuls al deșteptării la viață, potrivit teoriilor ela­nului vital din epocă sau a acelora freu­die­ne privind erosul, problema sexualității în viziunea autorului german iconoclast are și sensul revoltei față de constrângerile so­ciale, psihologice și religioase proclamând libertatea neîngrădită a spiritului. Din aces­te motive, piesa (ca și altele ale au­to­rului) a avut probleme cu
  Citeste tot pe revista22online.ro
• Deșteptarea Primăverii – Non Vitae Sed Scholae de Dragos Savu sursa: dilemaveche.ro
  Deșteptarea Primăverii este acea lecție de viață pe care ar trebui să o învețe orice adolescent. Cu bune și cu rele. Cu trăiri euforice și dezamăgitoare. Cu pete de alb și de negru. Cu tabla în față pe care stă scris: „Non Vitae Sed Scholae”. „Deșteptarea” înseamnă nu doar trezirea unor adolescenți la realitate, în fața faptului care, inevitabil, se va împlini, ci și lămurirea unor sensuri de curînd închistate într-o retorică absolută. Această „deșteptare” te conduce pe alte tărîmuri, undeva pe la sfîrșitul secolului al XIX-lea, într-o școală cu o educație grotescă, acolo unde discipolii sunt doar niște caricaturi ale vremurilor șterse și pribegite.
  
  O deschizătură, o crăpătură intr-un zid gros, dual, transformat într-o tablă de școală pe care stau scrise cuvintele cheie ale adolescenților – aproape toate. O ceață densă prin care abia se mai zăresc chipurile lor, prin care abia se mai aud strigătele de
  Citeste tot pe dilemaveche.ro
• Deșteptarea primăverii la Mic de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Bună idee a avut Vlad Cristache să monteze acest text clasic, de o frumusețe aparte, al lui Wedekind. Unul în care poezia și puritatea sentimentelor stau alături de o cruzime fără rest. Trezirea conștiinței de sine a tînărului la granița dintre copilărie și adolescență, cu spaimele și entuziasmele ingenue dublate de cinism și răutate mai mult sau mai puțin conștientă, primele pulsiuni sexuale descoperite, care farmecă și oripilează deopotrivă, zidul de neînțelegere și refuz ridicat de societate și de părinți – toate acestea apar într-un text dens în care critica socială e dublată de un umor mordant și spumos, iar povestea grupului de tineri elevi curge aparent liniar către un deznodămînt tragic și totuși luminos, cu tentă fantastică. Un grup de elevi de 14-15 ani, terorizați de temele nesfîrșite și de atmosfera sufocantă din școală, pe de o parte, de convenționalismul și stupiditatea părinților, pe de alta, își caută drumul
  Citeste tot pe Observator Cultural
• O tragedie a copiilor, un păcat al adulților de Silvia Dumitrache sursa: Observator Cultural
  Fin observator al relațiilor interumane, în special în segmentul dedicat raporturilor complicate dintre adulți și copii, așa cum au dovedit-o montări de o rafinată abordare precum Poveşti de familie (Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila) sau The History Boys (Teatrul Excelsior, București), regizorul Vlad Cristache a ales, pentru cel mai recent spectacol al său, un text de o frumusețe dulce-amară: Deștep­tarea primăverii de Frank Wedekind, montat la Teatrul Mic din București. Dacă Wedekind își subintitula piesa „O tragedie a copiilor“, Vlad Cristache își subintitulează spectacolul „poem teatral rock“ (trupa Firma interpretează live pe scenă), mutînd accentul de pe partea conflictuală pe frumusețea și candoarea existente, de fapt, în plină dramă.
  Un spectacol modern prin mijloacele de reprezentare și prin felul în care Vlad Cristache exploatează spațiul scenic, Deștep­tarea primăverii păstrează, în același timp, un aer aproape old
  Citeste tot pe Observator Cultural
• O tragedie a copiilor, un păcat al adulților de Silvia Dumitrache sursa: observatorcultural.ro
  Fin observator al relațiilor interumane, în special în segmentul dedicat raporturilor complicate dintre adulți și copii, așa cum au dovedit-o montări de o rafinată abordare precum Poveşti de familie (Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila) sau The History Boys (Teatrul Excelsior, București), regizorul Vlad Cristache a ales, pentru cel mai recent spectacol al său, un text de o frumusețe dulce-amară: Deștep­tarea primăverii de Frank Wedekind, montat la Teatrul Mic din București. Dacă Wedekind își subintitula piesa „O tragedie a copiilor“, Vlad Cristache își subintitulează spectacolul „poem teatral rock“ (trupa Firma interpretează live pe scenă), mutînd accentul de pe partea conflictuală pe frumusețea și candoarea existente, de fapt, în plină dramă.
  
  Un spectacol modern prin mijloacele de reprezentare și prin felul în care Vlad Cristache exploatează spațiul scenic, Deștep­tarea primăverii păstrează, în același timp, un aer aproape old
  Citeste tot pe observatorcultural.ro
• Viața sexuală a copiilor lor de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  La Mic, Deșteptarea primăverii de Franz Wedekind, în regia lui Vlad Cristache, se joacă în dublă distribuție. Adolescenta Wendla, care‑și roagă mama (Liliana Pană) să-i spună cum se fac copiii, e jucată fie de Alina Rotaru, fie de Silvana Mihai. Melchior, tînărul de gimnaziu cu părinți (mamă, mai precis – Mihaela Rădescu) progresivi și adept al instinctului biologic în contra iubirii, e Ionuț Vișan în alternan­ță cu Alexandru Voicu, iar prietenul lui Melchior, nefericitul Moritz, este jucat de George Albert Costea alternativ cu Rareș Florin Stoica. Alina Rotaru e mai fragilă, sugerează mai degrabă copilăria încă neconsumată, pare dominată total de Melchiorul lui Ionuț Vișan (acest James Dean, „tînăr furios“, dar sensibil, al teatrului nostru, căruia mi-aș dori ca regizorii să-i ofere mai des și roluri în contre-emploi, totuși) și prea puțin dispusă să chestioneze explicațiile propriei mame. În schimb, Silvana Mihai își
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Primăvara Teatrului Mic de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Iubirea şi moartea au îngrijorător de multe în comun. Mai întâi, aceeaşi seducţie; acea atracţie irezistibilă. Apoi ar mai fi violenţa, nebunia, candoarea şi tandreţea. Atribute împărtăşite de două dintre cele mai mari forţe care ne dispută existenţa într-un tango antagonic şi pasional. Iar muzica de pe fundalul acestui dans cu multe piruete şi ameţeală este sexualitatea; accentul venit la momentul oportun care îţi face cu ochiul, pocnitul ritmat din degete, zâmbetul şugubăţ care îţi dă curaj să te arunci în acest vârtej sublim creat de către Eros şi Thanatos pentru tine. Şi dacă nu ai o ureche muzicală bună şi nu înveţi repede paşii de dans, dacă nu ai un profesor dibaci sau un instinct ascuţit, ei bine, atunci beţia sonoră şi vria dulce a mişcărilor ritmate îţi poate fi fatală. Ocheadele încep să sfredelească, zâmbetele să ardă şi pocnitul din degete se transformă în loviuri grele.
  Piesa „Deşteptarea
  Citeste tot pe Yorick
• Tinere talente, captive regizorului de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  “Atunci când dumneavoastră sunteți emoționați de jocul actorilor, sunteți răscoliți de mesajul dramaturgului și al regizorului și sunteți încântați de imaginile realizate de scenograf, aplauzele izbucnesc … “, declară în programul de sală, directorul actual al Teatrului Mic, Gelu Colceag, personalitate a vieții teatrale. “Aplauzele sunt garanția reușitei” mai precizează, iar credința sa îl definește ca un manager preocupat de revitalizarea teatrului. Cum deține un CV bogat, printre altele și ca fost rector al UNATC, cooptează în colectiv o serie de tineri actori, intenție excelentă pentru punerea în practictică a demersului său. Spectacolul “Deșteptarea primăverii” îi servește însă, parțial dorința de aplauze. În cele trei ceasuri și jumătate de spectacol, urmărind două reprezentații cu distribuții diferite, la pauza ce survine după două ore, au rămas câteva locuri goale în sală, iar aplauzele din final erau de
  Citeste tot pe Spectator
• Delict de entuziasm de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Deşteptarea primăverii a avut premiera la Teatrul Mic în ianuarie 2017. Spre norocul meu, l-am văzut din prima săptămâna de existenţă.
  Vorbim de peste 6 ore de teatru montat şi decorat (regia & scenografia) de Vlad Cristache, un domn de 30 de ani neîmpliniţi, şi jucat de, printre alţii, George Albert Costea, Alexandru Voicu, Gabriel Costin, Ionuţ Vişan, Cezar Grumăzescu (cei 5 actori care apar în ambele spectacole). Vorbim de peste 6 ore de text amplu, complicat, complex, când jucăuş, când noir, când ultra-realist, când închistat-metaforic, când adus la zi, când păstrând luciul timpului (a două piesa e scrisă în 1891!). Vorbim de două spectacole serioase, deşi îmbibate de umor, tulburătoare, deşi îngăduind numeroase fragmente à la légère, abundent-emoţionante, deşi dând uneori senzaţia că preferă suprafaţa lucrurilor.
  Aparent, e vorba de adolescenţă, de ceea ce clişeul ar numi "primăvara vieţii". Aparent, e vorba de vremea
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Când primăvara moare de Monica Andronescu sursa: Yorick
  A trecut ceva vreme când la Teatrul Mic din București nu s-a mai produs un spectacol de o reală calitate artistică. N-a fost o perioadă tocmai bună cea pe care a traversat-o în ultimii ani și mai ales în ultima stagiune, după ce a pierdut și sala de la Teatrul Foarte Mic. Anul 2017 se deschide însă cu o premieră a lui Vlad Cristache, „Deșteptarea primăverii”, un text parcă redescoperit în anii din urmă – și la Teatrul German de Stat din Timișoara există în acest moment o „Deșteptarea primăverii” în stagiune. Însă la Vlad Cristache textul face parte dintr-un program estetic personal pe care pare să-l urmeze, fiind interesat cu precădere de această temă adolescenței explorată și în „The History Boys”, și în „Oleanna”, și în „Cum vă place”, și în „Chip de foc”, dacă ar fi să numim doar câteva dintre ele.
  „Deșteptarea primăverii” pare să deschidă o altă direcție în povestea Teatrului Mic. Montat pe scenă,
  Citeste tot pe Yorick
• O victorie – Deşteptarea primăverii la Teatrul Mic de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Teatrul Mic din Bucureşti pare să fi depăşit cu bine starea de agitaţie profund necreatoarea ce i-a marcat în cel mai negativ chip trecuta stagiune.
  A fost instalat un nou director, în persoana regizorului Gelu Colceag, ce nu se află la prima funcţie de conducere din cariera lui. Domnia-sa a mai fost director general adjunct la Teatrul Naţional din Bucureşti, director artistic la Teatrul de Comedie, rector la UNATC. După rezolvarea cu maximă rapiditate a unor treburi gospodăreşti curente, după demersurile în vederea pacificării trupei, Gelu Colceag a construit şi primul său proiect de repertoriu. S-a confruntat cu adevărul celor afirmate cândva, demult, de Mihail Sebastian, lucruri eterne legate de perniciozitatea interimatelor aşa că i-a trebuit un pic de timp pentru a-şi pune în practică propria sa viziune. Apoi a făcut anunţul că Teatrul pe care îl conduce va avea în această stagiune, începută din motive justificate mai târziu decât la
  Citeste tot pe Adevărul