Se întâmplă atât de rar să vezi comedie bine făcută, comedie adevărată, jucată aproape impecabil, comedie care te face să râzi sincer și să te bucuri că ești la teatru, încât „Dinte pentru dinte” după „Zeul măcelului” de Yasmina Reza, spectacolul lui Cristi Juncu de la Teatrul Național din Târgu Mureș, Compania Liviu Rebreanu, merită arătat pe cât mai multe scene și în cât mai multe festivaluri. În plus, se întâmplă într-un moment în care, fie că ne place, fie că nu, așa cum o arată chiar discuția despre șușe din revista noastră, majoritatea comediilor montate în teatrul de stat sau în cel independent sunt lipsite de calitate: umor gros, kitsch, superficialitate pe care, greu de înțeles, publicul le tolerează. Exemplele concrete vor veni, pe larg, într-unul din numerele viitoare ale revistei.
Nu este cazul lui Cristi Juncu și al spectacolelor sale. Dimpotrivă. Cristi Juncu se numără printre puținii regizori români
Citeste tot pe
Yorick