editeaza

• Abuzurile puterilor de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Cum funcţionează mecanismul puterii? Care sînt pilonii democraţiei şi cum pot fi ei pervertiţi? Cum se transformă un sistem politic în altul? Cine deţine puterea? Acestea sînt întrebări pe care societatea şi le pune ciclic, de regulă în preajma alegerilor. Pe fundalul tumultuos al politicii mondiale şi naţionale, chestionarea mecanismului puterii prin artă este o formă de activare a conştiinţei publice.
  La noi, teatrul politic s-a coagulat într-o direcţie cu mai multe formule estetice şi preponderent, dar nu exclusiv, în spaţii independente. Spectacolul Catincăi Drăgănescu Distopie. Shakespeare. Remix este un construct (distopic) pe tema puterii din piesele lui Shakespeare, produs în cadrul programului TNB pentru Noua Generaţie de creatori (pe scurt 9G). Despre proiect s-a vorbit mult din cauza formulei de lucru: TNB pune la dispoziţia tinerilor creatori (pînă în 35 ani, neangajaţi), ale căror proiecte au fost selectate prin concurs,
  Citeste tot pe Dilema veche
• Shakespeare, viitorul de Andrei Crăciun sursa: Ziarul Metropolis
  În primii 398 de ani de eternitate, Shakespeare a fost interpretat şi mai ales reinterpretat până când cei mai naivi (o consistentă majoritate) ajunseseră să creadă că nimic nou nu se mai poate arăta în marginea sa.
  Ultimele patru secole au schimbat înfățișarea celor ce sunt, dar nimic important nu s-a modificat în esența umană. Și – așa cum au convenit, într-una dintre rarele alianțe care nu s-au destrămat, dramaturgii și spectatorii de pe planeta pământ – nu există, în teatru, nimic semnificativ despre om care să nu se fi fost consemnat deja în Hamlet sau în Othello sau în Macbeth sau în Regele Lear.
  Până la Shakespeare nimeni n-a mai ajuns și nici nu va ajunge de-acum înainte și nu e nicio tragedie aici. Shakespeare e uimitor și nu de puține ori perfect, să ne mulțumim cu atât.
  Se poate crede că, în chestiunea operei sale, e o aspră magie la mijloc, dar nu e. Fereastra care îi permite unui om de la sfârșitul secolului al
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Lucruri vechi în haine noi de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  În general, nu e nici bine (pentru artişti sau publicul potenţial), nici foarte etic (din perspectiva profesiei de critic) să scrii despre un spectacol neterminat, aflat încă în fază de construcţie, însă la care nu ai avut acces în timpul procesului, ci doar în etapa de „produs intermediar“ (fie el supranumit avanpremieră, repetiţie cu publicul, work in progress sau altcumva). Pe de altă parte, reprezentaţiile gratuite cu producţiile din cadrul proiectului „9G“ („Noua generaţie“) al Teatrului Naţional din Bucureşti exact asta propun: „testarea“ în faţa publicului a unor spectacole care n-au beneficiat de un proces împlinit şi coerent de producţie şi care, în funcţie de reacţia publicului şi, în ultimă instanţă, de decizia managerială, vor avea şansa unei premiere „de repertoriu“ sau nu. Un proces de producţie nici călare, nici pe jos, în care nu există, practic, nici un producător – fiindcă TNB nu şi-a asumat să
  Citeste tot pe Observator Cultural